Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii,
Şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura,
Căci omul e om cât mai are opinii,
Aceasta-i opinia mea.

Adrian Păunescu

marți, 22 aprilie 2014

Speranţă pe podul dorinţelor

Pe podul dorinţelor nespuse
Te plimbi zâmbind.
Dorinţele celor de dinainte
Nu contează,
Nu te ating.
Eşti doar tu,
Cu gândurile tale
Dorindu-ţi să fie şi ale lui.
Eşti doar tu, cu dorinţele tale,
Dorindu-ţi să nu mai fi doar tu.
Zâmbeşti...
Dorinţele tale sunt identice
Cu mii de dorinţe
A mii de oameni
Ce au trecut pe aici înaintea ta.
Doar zâmbetul tău
Îţi face dorinţele unice.
Zâmbeşti...
Eşti
Speranţă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.