”Avutul obștesc”

În ultimele zile, ”media” din România a fost ”zguduită” de o știre: jurnalistul Victor Ciutacu pleacă de la ”Antene” și se mută la România TV (RTV).

Știrea, cum era de așteptat, a stârnit pasiuni bruște și explozive la cei (foarte mulți, din păcate) cu un singur neuron și ăla în comă profundă. Toți imbecilii s-au repezit să comenteze și să arunce cu căcat în cel pe care, în urmă cu o săptămână, îl rugau să le fie far călăuzitor în ”lupta” împotriva băsescului sau, mai exact, să lupte el în timp ce ei urmăresc răzmerița la TV.

În mințile ”monoidee” ale unora, Victor Ciutacu, asemenea altor personalități ale vieții publice din ultimii 23 de ani, este un bun public, un ”avut obștesc” asupra căruia ei, uitătorii la televizor, au măcar un drept de dispoziție absolută dacă nu un drept de proprietate.

Pentru unii, faptul că ”își sacrifică timpul” stând în cur pe canapea și uitându-se la televizor cu sticla de țuică de pufoaică alături, le dă dreptul de a dispune ”ce”, ”cum” și ”când”, referitor la acțiunile celui care se află în fața camerei de filmat. Pentru acești oameni este un drept natural acela de a ”hotărâ” cum să-și trăiască ”vedeta favorită” viața profesională și chiar personală.

În fața ”plășmii” achiziționată în rate pe două'j dă ani și cu crivățul șuierând sinistru prin intestine, se clădesc sau se distrug cariere, se pun subiecte pe agenda publică, se grațiază sau se execută ”condamnați”, se căsătoresc sau ”se divorțează” oameni..., într-o frenezie delirantă a sentimentului de proprietate.

Iar când o persoană publică decide să facă altceva decât vrea ”Măria Sa publicul”... e deranj (vorba unui coleg). E ”furt din avutul obștesc”, frate!

Modul ăsta de gândire, mie îmi provoacă greață.

Cine mama dracului îmi dă mie dreptul să decid cum să-și trăiască altul viața?

Cine mama dracului a murit și mi-a lăsat moștenire dreptul de proprietate asupra unui alt om?

Cum pot să am eu tupeul de a-mi da cu părerea asupra felului cum un alt om își clădește viața, atâta timp cât, în foarte multe cazuri, viața mea e un dezastru?

Nu încerc să-i iau apărarea lui Victor Ciutacu. Nu cred că, de la înălțimea carierei sale jurnalistice, are nevoie de ”apărarea” mea.

Nu încerc nici să ”îmi fac un nume” pe seama domniei sale (e o strategie proastă să încerci să ”te ridici” vorbind de bine despre un om în care ”cetățenii” aruncă cu mizerii), nici ”să-i intru în grații” (nu-l cunosc personal).

Remarc doar grețoasa predispoziție a românilor de a considera că au vreun drept asupra celor care, prin eforturi personale și, de multe ori, prin sacrificii crâncene, au reușit să facă ceva cu viața lor.

Personal, îmi place jurnalistul Victor Ciutacu. E direct și nu se dă în lături de a critica, atunci când e cazul, chiar și persoanele despre care a recunoscut public că-i sunt prieteni.

Recunosc faptul că m-a întristat puțin plecarea sa de la ”Antene”, dar, până la urmă, omul are dreptul să-și decidă singur soarta.

Dacă își va păstra ”linia” pe care și-a clădit cariera până acum, singurul meu ”disconfort” constă în faptul că va trebui să pendulez între două posturi de televiziune pentru a urmări subiectele care mă interesează, dar s-a inventat telecomanda.

Până la urmă, omul are o familie la care trebuie să se gândească.

Interesul meu, ca telespectator, este să primesc informația care mă interesează, indiferent de postul de televiziune care o transmite.

Și, filozofic vorbind, faptul de a pleca de la statutul de ”semizeu” și a începe, practic, de la zero, mi se pare chiar de apreciat.

În rest..., sper ca imbecilii să înțeleagă odată și-odată că oamenii nu sunt ”avut obștesc”.

De ce îmi pute ”ruperea” pdl-icăi de băsesc?!

Alegerile interne din gașca băsistă m-au interesat puțin spre deloc. Adică n-am urmărit ”evenimentele”, ”cursa electorală”, ”discursurile”..., preferând să stau cu familia și să mă întâlnesc cu prietenii.

Văd acum, la ora 23.30, la știri, că a câștigat buldogul împotriva nuțicii și a macoveii.

Mai văd că băsescul a avut un discurs în care spunea că ”se desparte definitiv” de pdl-ica.

Nu știu de ce, tot scandalul ăsta, cu acuzații de fraudă, cu ”pus poale-n cap”, mi se pare un spectacol grotesc, regizat de un regizor diliu.

Din punctul meu de vedere, băsescul nu e chiar așa de prost pe cât îl crede lumea, și nici buldogul nu e atât de dizident pe cât se arată.

Era clar pentru oricine că portocalii, conduși de nuțica, s-ar fi dus dracului ca partid, iar sinistra europarlamentară fostă procuror comunist nu avea decât rolul de pată de culoare.

În acest context, buldogul era singura variantă ”viabilă”, mai ales că aproape toți ”liderii” puterii actuale îl declaraseră ca ”partener credibil de dialog”.

Și revin la ideea că băsescul nu e chiar prost.

Susținerea libidinoasă a nuțicii și opoziția agresivă împotriva buldogului mi se par prea libidinoase respectiv agresive pentru a fi reale. Îmi este imposibil să cred că, după ce a reușit subordonarea serviciilor secrete,  a aparatului de justiție și a numeroase alte instituții de forță (și de bani), băsescul a jucat, cu propriul partid-anexă, o carte atât de evident necâștigătoare.

Mie mi se pare doar o prosteală.

Un pdl-u condus de buldog cu binecuvântarea băsescului nu ar fi fost decât o continuare a ”găștii bocului”, adică o adunătură de oportuniști fără nici un fel de credibilitate pe piața electorală.

Însă un pdl-u condus de un buldog dizident, un pdl-u ”fără” udre și macoveie, un pdl-u căruia chiriașul de la Cotroceni i-a spus ”adio”..., e altceva.

Brusc, ”rupți” de băsesc, portocalii capătă o altă aură în ochii oamenilor de rând și chiar a politicienilor ”puterii”.

Cu noul ”make-up” pdl-ul devine ”frecventabil”, un partener de discuție, de negociere și, de ce nu, de guvernare, în perspectiva (aspirațională) a unei ruperi a USL.

Un pdl-u rupt de băsesc, condus de un buldog care nu mai ascultă comenzile venite de la Cotroceni, mai mult, criticat și critic față de marinar, opozant față de actuala guvernare (care, oricum, nu dă semne că ar fi ieșit din opoziție), poate fi o soluție viabilă în ochii unora.

Doar că... eu nu cred în independența buldogului.

Nu cred că, după 20 de ani de lins mâna stăpânului, acesta s-a hotărât brusc să muște.

Cred, mai degrabă, că dresajul a ajuns la un așa grad de perfecțiune încât ”mușcăturile”, deși par reale, nu varsă nici o picătură de sânge.

În plus, apariția ”de partea” buldogului a lui ”dragă stolo” și a personajului care scria cu oi pe dealuri pentru venirea ”marelui cârmaci”, nu mi se pare vreun semn de ”rupere”.

Nu cred nici în ruperea găștii, nici în plecare udrei.

Părerea mea este că portocalii vor începe să își construiască o imagine de ”antibăsiști” pe model USL, iar băsescul îl va arunca iar în bătălie pe ungurean care, cu gașca sa de strânsură, va poza, la sacrificiu, în noul partid ”prezidențial.

România sub asediu

Cetățenii români care au ”tupeul” să emigreze în țările ”civilizate” din Europa în căutarea unui trai mai bun sunt infractori, cerșetori, vânători de ajutoare sociale, mâncători de lebede, nespălați, scandalagii, țigani...

Carnea de vită din România și ajunsă pe augustele mese ale auguștilor europeni este, de fapt, de cal, românii fiind niște țepari care vor să păcălească preacinstiții occidentali.

Acum și carnea de curcan din România are reziduri de antibiotice care otrăvesc bucatele ”stăpânilor”.

Faptul că toate aceste ”mituri urbane” se dovedesc, până la urmă, false, nici nu mai contează. Eticheta este pusă.

Nu contează că există milioane de români care învață și muncesc cinstit în toată Europa, plătind taxe și impozite statelor adoptive.

Nu contează că ”Ducipal” a ajuns pe masa occidentalilor ca urmare a unor ”șmenozeli” făcute de alți preacinstiți occidentali care urmăreau (știu că e greu de crezut) să câștige mulți bani. Dar cred că și acești occidentali au strămoși români. E un fapt cunoscut că occidentalul neaoș mai bine lasă de la el decât să păcălească pe cineva.

Probabil că și scandalul ”curcanului antibiotic” va avea aceeași soartă, batista fiind pusă pe țambalul ”civilizat” în momentul în care se va dovedi că, de fapt, curcanul românesc infestat ”vorbea” o limbă de circulație internațională.

Oricum nu mai contează.

Aceste scandaluri pun etichete în conștiințele oamenilor care iau de bun ceea ce li se spune și nu mai au timp să cerceteze sau să urmărească finalul poveștii.

Aceste evenimente ar putea fi puse pe seama unor coincidențe stranii, dacă nu ar figura la loc de cinste în ”Manualul micului asasin economic”.

Pentru că, până la urmă, la asta se reduce totul.

Vă amintesc și scandalul ”Dacia Logan”, când germanii au făcut o înscenare penibilă pentru a încerca să demonstreze că automobilul franco-român care le invada piața nu era sigur.

Blocarea psihologică a integrării românilor în statele unde emigrează, ”programarea” publicului de a nu face turism în România, sistarea importurilor de carne de vită și (mai nou) de curcan din România, înseamnă tot atâtea atacuri directe asupra economiei.

Fără banii (nu puțini) trimiși acasă de românii care lucrează în străinătate sau lăsați de turiștii străini care vin să ne viziteze, fără ”euroii” proveniți din exporturile produselor agroalimentare, cu o industrie spulberată, cumpărată de ”investitori” în vederea ”retehnologizării” și apoi vândută la fier vechi, cu împrumuturi externe imense și cu posibilități din ce în ce mai mici de a-și ”plăti băncile”, România va dispărea.

Se va ajunge, probabil, de la statutul actual de ”vasal” care uneori mai are și pretenții, la cel de ”sclav” asupra căruia ”stăpânii” au drepturi depline și discreționare.

Nu vreau să se creadă că iau partea cetățenilor sau producătorilor români care fac tot felul de nemernicii.

Eu spun doar că acest val de ”descoperiri” care închid, pentru români, diverse piețe occidentale, sunt prea bine documentate și puse în scenă pentru a fi simple coincidențe și că serviciile de informații (de exemplu SIE) ar trebui să-și facă simțită prezența și să identifice cine ne-a declarat război și cine trage foloasele.

Și asta repede, pentru că încă 3-4 ”scandaluri” de acest gen și România nu va mai putea exporta nici măcar aer.

Eu, (hâc) alegător, eu pentru cine (mai) votez? (hâc)

Anul trecut, după ce guvernul ungueanu a picat prin moțiune de cenzură și a venit USL-ul la putere, au început, normal, și mutările ”dintr-o barcă în alta”.

Marea ”achiziție” a USL în acea perioadă de ”mercato” a fost, fără îndoială, monsiu Frunzăverde care, văzând că la pdl-ica începe să se facă simțită o secetă care promite a fi îndelungată, s-a gândit să nu mai facă multă fotosinteză p-acolo și s-a mutat pe meleagurile pnl-iste, care promiteau un viitor cu mai mult soare, irigații și substanțe nutritive.

Am acceptat, la vremea aceea, această ”mișcare” spunându-mi că e necesară pentru anihilarea politică a portocaliilor și pentru debarcarea marinarului.

Nu a fost să fie.

Mai acum câtva timp, ȘOC, încă un portocaliu de vază părăsește luntrea găurită din Modrogan și sare în (de acum) iahtul pnl-ist. Este vorba, desigur, de fostul ministru al apărării, Stănișoară, care, mai mult ca sigur, și-a dat brusc seama că nu se mai regăsește în doctrina portocalie și, căutând asiduu, a identificat la dreapta eșichierului politic românesc o formațiune - PNL - unde să-și poată pune în valoare potențialul politic și ideile progresiste.

De ce a fost acceptat și primit ”cu onoruri”...??!! Nu știu!

La auzul acestei știri am regurgitat vârtos tot ceea ce mâncasem în ultimele 3 luni dar, ca filozoful, am zis că ”unde s-a dus mia, se duce și suta”, așa că am tăcut înjurând în gând.

Dar mai deunăzi, dându-mă pe portaluri de știri și ziare de pe NET, am citit că ar mai urma niscaiva ”transferuri” dinspre echipa portocalie spre cea galbenă.

Numele care mi-a dat metabolismul peste cap a fost boureanul.

Adică boureanul va trece la PNL??!!

OAU!

Măi..., nenea Antonescule! 

Păi cum ne fuse vorba, praleo?

O grămadă de compatrioți vă votară ca scape de portocalii și acum tu-i iei la tine, îi revopsești, le dai kilometrajul îndărăt și ni-i vinzi zicând că-s noi-nouți?

Bine și noi...!

Mare om, mare caracter!

Cu alte cuvinte, portocalii ne violau iar matale ne scăpași, convingându-ne...

Nu mi-am făcut eu, niciodată, iluzii cu privire la majoritatea politicienilor și partidelor din țărișoară, dar să-l negociezi cu boureanul când ai 70% în Parlament... e de tot rahatul (turcesc, cu cacao).

Nu m-ar mira să văd și udrea ”reeșapată”, pe macoveia ”înmatriculată” la PNL și, de ce nu, după ce-și termină mandatul (ne)constituțional, să se găsească și pentru băsesc măcar un post de ”vice” sub ”stindardul” galben.

Și uite-așa, treaz-negustat de ziua celor 44 de pahare, vă întreb, domnule Antonescu:

EU CU CINE MAMA DRACULUI MAI VOTEZ?

Et in Arcadia ego

M-am născut să duc povara conștiinței de a fi
Și să-mi simt efemeritatea în fiecare apus de soare.
M-am născut cu speranța veșniciei și certitudinea stingerii.
M-am născut știind că trebuie să mă uit la cei din jur
Și să învăț a dispărea cu zâmbetul pe buze.
Sunt o combinație ciudată de vremelnicie animală
Și veșnicie divină sau întâmplare darwiniană.
Strămoșii mei s-au făcut sau au fost făcuți,
Iar eu m-am născut să simt durerea lumii
Așa cum toți cei asemenea mie o simt.
M-am născut să  înțeleg neînțelese înțelesuri,
Să văd vedenii nevăzute și să aud infinitul cum se contractă.
M-am născut normal într-o lume anormală
Și am devenit anormal pentru că normală era anormalitatea.

Se spune că animalele nu au conștiința de sine.
Animalele nu-și dau seama că există,
Deci nu-și dau seama nici că au murit.
Animalele sunt simple mașini vii
Care funcționează un timp
Și apoi se opresc pentru totdeauna.

Dar eu a trebuit să mă nasc om.

Pirații de la ”generația următoare”

Acum aproximativ 4 ani, când m-am mutat ”la casa mea”, logic, am vrut să am și io, ca tot rumânul, teveu și net.

Era o firmă care taman trăsese cablurilii pă scară și a cărei casierie era (și este) la o aruncătură de băț de bloc.

Nu dau numele companiei respective. Spun doar că o ard, în traducere, drept ”generația următoare”.

Toate bune și frumoase!

Totul a decurs foarte bine până pe data de 4 Martie anul curent când m-am trezit că nu mai curgea internet la țeavă.

Deoarece depășisem cu câteva zile data scadentă a facturii, nu m-am alarmat. M-am dus liniștit să-mi plătesc factura, gândind că este vina mea.

La ghișeu, surpriză! Madama îmi spune că netul meu nu e tăiat pentru pentru neplată și că eu ar fi trebuit, la ora aceea, să zbor în spațiul virtual fără probleme.

OK!

Dau telefon la ”tehnic”, fac lăcrămație și aștept cuminte să vină mecanicosul în termenul contractual de 72 ore și să-mi repare netul.

Vine omul după vreo două zile, se uită la calculator ca boul la Ferrari și-mi spune că nu e de la mine. Merge apoi la cutia montată pe casa scărilor, o deschide cu cheița și surpriză: cablul care trebuia să ajungă în casă la mine era scos din gaura aferentă.

Deoarece mă ținusem după el, încearcă să-mi explice că am fost deconectat de către colegii săi deoarece calculatorul meu ”face probleme” în rețea.

Nu a reușit să-mi explice natura problemelor, nici de ce colegii respectivi nu au bătut, dracului, la ușa mea să mă anunțe că nu o să mai am net.

OK!

Aseară, vin acasă de la muncă pe la ora 20, exact la timp pentru a prinde prezentarea echipelor la Steaua-Chelsea și-mi spune soția că nu avem net și că a văzut nește ciumpalaci cotrobăind la cutia de pe casa scărilor (e la același palier cu mine) și că vietățile respective erau veniți cu două mașini inscripționate cu logoul ”generației următoare”.

Hopaaaaa!

Că uitai să zic! Data trecută, după ce băgă ăla cablul la loc în găurică, trebuii să chem un prieten doctor de calculatoare, că tot nu mergea. Ala-mi zise că mi-a șparlit cineva ”MAC”-ul și se dă pe net pe IP-ul meu, dete telefon la ”tehnic” și îmi deteră ăia alt IP.

Așa că pusăi mâna pă tilifon și sunai la ”tehnic”.

Zise omul că trimete pă cineva să mă rezolve dar, fiind meciul, bineînțeles că nu a venit nimeni.

Așa că astăzi o să fac o sesizare la OPC împotriva ”generației următoare”, să-mi explice și mie ce probleme face calculatorul meu de trebuie deconectat fără să mi se spună.

PS

Acest text a fost scris de la unul dintre locurile mele de muncă.

În căutarea demnității pierdute

Am citit o declarație a Ministrului de Externe, Titus Corlățean, în legătură cu deranjul intern și extern privitor la aderarea României la Schengen.

Pe scurt, ministrul a spus (și înțeleg că are și sprijinul Guvernului), că, dacă madama Europă o arde niznai și, oricât ne-am strădui noi, nu e de acord să ne primească, atunci ar trebui ca România să nu mai fie atât de interesată de aderarea la ”spațiul Schengen”.

Cu toate că au sărit ca arse toate cotarlele băsiste, în frunte cu piratul de la Cotroceni, scheunând avan de ”antieuropenism” și ”șansele României”, cred că poziția Ministrului de Externe și, implicit, a Guvernului, este una corectă.

Fără să mă las pradă infatuării naționalist-patriotarde a unora care clamează ”superioritatea românilor și a României” față de... orice, cred că era timpul să arătăm că știm să și cerem respectarea regulilor, nu numai să respectăm orbește regulile altora.

Tratatul de aderare la ”Schengen” cuprinde doar, repet, DOAR, clauze strict tehnice privind securizarea frontierelor cu state non-UE, clauze care au fost respectate prin cheltuirea de către România a multe sute de milioane de euro, cu consultanță și tehnologie germană ”de la mama ei”.

”Schengen” nu are și nu a avut niciodată legătură cu justiția, cu CSM, cu Curtea Constituțională, cu referendumuri sau alte cretinisme d-astea.
Toate ”pretențiile” cu care (uneori justificat) vin unele țări europene nu au legătură cu această problemă care este, repet, una strict tehnică.
Inclusiv un oficial al Comisiei Europene a declarat că România a îndeplinit toate criteriile de aderare.
Având în vedere toate acestea, consider atitudinea guvernului absolut justificată.
Noi ne-am făcut treaba. Acum unii caută, cum se zice în popor, ”nod în papură și purici în brânză”, inventând, uneori justificat, alteori din motive total cretine, tot felul de noi ”bariere”.
Situația asta îmi amintește de anii studenției în care, dacă ”te lua la ochi” un profesor și mai aveai și ghinionul ca examenul să fie ”oral”, ADIO! Picai examenul oricât ai fi învățat, pentru că, în afară de subiectele de pe bilet, erau întrebările ”pentru 10”, unde profesorul era... Dumnezeu.
Nu aveai altă variantă decât să înveți la celelalte examene pentru a nu avea și alte restanțe (pe vremea mea, la Academia de Poliție, la a 4-a restanță riscai să fii exmatriculat), și să aștepți ca profesorul să revină la sentimente omenești.
Cam așa e și acum.
Din moment ce unii și-au pus în cap să împiedice aderarea României cu orice preț, tot ce ne rămâne de făcut este să ne vedem, demni, de treabă, până le trece ”bâzdâcul”.
Și nu cred că ar fi rău să ne amintim că unele țări europene, ca de exemplu Marea Britanie, AU REFUZAT intrarea în multlăudatul ”spațiu Schengen”, așa că nu mi se mai pare o jmecherie atât de mare.
Știu! Sunt multe avantaje.
Dar, după părerea mea, mierea obținută pupând dosuri are gust de... orice, nu de miere.