Personal, m-am săturat de foarte mult timp de alde neica nimeni din politica românească şi, dacă nu mi-ar afecta viaţa la modul crâncen şi direct, chiar nu m-ar mai interesa despre "viaţa politică".
Doar că politica, însă, ca orice curvă care se respectă, intră în viaţa fiecăruia şi o... Ce stie o curvă să facă cel mai bine...
De-aia urmaresc ce se întâmplă şi de-aia mi se face greaţă când văd unele chestii.
Ca de exemplu, "relocarea" primului ministru, de la Palatul Victoria la Ministerul Aparării.
Pentru mine asta se traduce cu "retrogradarea" României la stadiul de ţară "bananieră", unde conducătorii se ascund prin buncăre tremurând de frici mai mult sau mai puţin justificate dar întotdeauna paranoice.
Motivul că Palatul Victoria e plin de microfoanele "serviciilor" mi se pare pueril, ca sa mă exprim elegant.
În momentul în care eşti PRIM MINISTRU şi nu ai nimic de ascuns, adicătelea nu ai făcut nasoale, şi mai ai şi Parlamentul de partea ta, e foarte uşor să scapi de serviciile de informaţii care, subordonate celui care se autointitulează Preşedinte, te urmăresc şi te şicanează.
Nu mai vreau să aud, aşa cum mi-a mai fost dat, că un om cu funcţie de vârf în România "a fost învins de servicii".
Frate! Sunteţi bărbaţi sau mămăligi?
Cum să fugi, ca prim ministru, cu valiza pe scările Palatului Victoria şi să te refugiezi la Ministerul Apărării? Păi ce autoritate mai vrei să ai, prietene, în faţa mea?
Eu, ca cetăţean, nu am un buncăr în care să mă ascund de "servicii". Şi dacă de oamenii tăi te ascunzi, ce faci, frate, dacă vin ruşii, de exemplu?
Să înţeleg că la primul semn de nasoleală o să avem guvern în exil în Bahamas?
Stai şi luptă, dom' prim ministru... Luptă până la capăt...
Că aşa ai promis în campania electorală...
Că faci dreptate până la capăt, nu până la buncăr...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.