Am să te mint spunându-ţi adevărul,
Doar adevărul poate trece drept minciună
În lumea asta materială şi nebună,
Născută când strămoşii-au muşcat mărul.
Şi am să te lovesc cu mângâieri,
Căci violenţa este prea comună,
În lumea materială şi nebună
Trăindă doar prin ură şi plăceri.
Am să te-njur cu şoapte de amor,
Să fii uimită cât de straniu sună,
În lumea materială şi nebună
Cladită pe adulter şi omor.
Te voi urî iubindu-te mereu,
Şi nimeni n-o să poată să îţi spună
În lumea materială şi nebună,
De ce doar eu pot face ce fac eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.