Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii,
Şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura,
Căci omul e om cât mai are opinii,
Aceasta-i opinia mea.

Adrian Păunescu

joi, 10 aprilie 2014

Mircea Diaconu şi Radu Mazăre, sau doua demisii ce ar fi trebuit depuse

Ieri, toată suflarea de pe plaiurile mioritice a urmărit la TV, în direct şi în reluare "poveştile" cetăţenilor Mircea Diaconu şi Radu Mazăre.
Nu intenţionez să fac vreo legătură între cei doi. Sunt două personaje politice foarte diferite, atât din punct de vedere al "doctrinei" cât şi din punct de vedere al... orice...
Singura asemănare, conjuncturală, o reprezintă faptul că amândoi sunt (sau ar trebui să fie într-o ţară normală la cap), motive pentru care aştept, în calitate de cetăţean plătitor de taxe, două demisii.
În primul rând aştept demisia şefului ANI deoarece, pe banii mei şi cu un elan demn de o cauză mai bună, s-a încăpăţânat să nu-l lase pe Mircea Diaconu să candideze la europarlamentare. Şi cum onor justiţia a decis definitiv şi irevocabil că acesta are dreptul să candideze, aştept demisia lui Horia Georgescu ca pe un gest de onoare (ştiu că am pretenţii cam mari). Asta ca să nu spun că, din punctul meu de vedere, toată afacerea ar putea avea şi o latură penală, având în vedere ameninţările susnumitului la adresa celor care au semnat pentru susţinerea lui Mircea Diaconu şi faptul că, prin demersurile sale, a încercat îngrădirea abuzivă a unui drept constituţional al unui cetăţean.
Dar să nu ne pierdem în detalii...
În al doilea rând, vreau să văd demisia doamnei Laura Codruţa, sub conducerea căreia procurorii DNA l-au reţinut şi propus spre arestare pe Radu Mazăre.
Să ne înţelegem, nu iau partea nimănui, dar, când regizezi un spectacol de sunet şi lumini, cu mascaţi, dube şi cătuşe, ar cam trebui să îţi asumi şi răspunderea demisie în cazul în care publicul te huiduie la scenă deschisă.
Ştiu că aceste două (mici) dorinţe ale mele vor rămâne, din păcate, doar la nivel aspiraţional, în România, în rândul "tagmei conducătoare" neexistând decât accidental noţiunea de "onoare" şi cu totul miraculos cea de "demisie de onoare".
Cel mai probabil, atât ANI-stul cât şi DNA-ista vor continua să îşi facă de cap luând salarii babane din banii publici, fără ca cineva să îi deranjeze, pentru că, nu-i aşa, amândoi au dat bine la MCV.
Iar în aceste condiţii, aştept, ca tot românul lovit de inerţie, următoarele producţii de televiziune marca DNA şi ANI, ca să pot să văd în direct la televizor de ce mama dracului plătesc eu taxe la stat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.