Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii,
Şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura,
Căci omul e om cât mai are opinii,
Aceasta-i opinia mea.

Adrian Păunescu

vineri, 6 martie 2015

Mars... cu executare

Ce este, dragii mei? Ati dat de greu
Si v-a iesit "bulau" la drum de seara?
Pai voi credeati ca suntei Dumnezei
Atunci cand jefuiati aceasta tara?

Acuma plangeti cand simtiti catuse
Si ca-n celula viata nu e buna?
Ia incercati sa cresteti un copil
Cu patruzeci si doi de lei pe luna.

E frig? Peretii nu sunt zugraviti?
N-aveti "capastru" sa va salte nurii?
Va constipati vazand WC turcesc?
Pai nu mai faceti, dragii mei, pe durii?

La robinet nu mai e calda apa?
Mancarea nu e caviar rusesc?
E mucegai? E mica rau celula?
O! Dragii mei, cat va compatimesc...

V-as duce-n scoli, sa va caliti oleaca
Lang-un copil ce scrie cu manusi.
Si v-as trata-n spitalele din tara
Unde saloanele n-au geamuri si n-au usi.

V-as duce sa traiti in mahalale,
La viata "ideala" de la bloc,
Sa locuiti o zi in garsoniera
3-4 generatii la un loc.

Mii de copii nu stiu ce-i ciocolata.
Mii de copii mananca din gunoi.
Mii de copii nu stiu ce-i aia carne
Si vreti ca eu s-am mila pentru voi?

Vi s-a cam dus trufia din privire,
S-a dus si stralucirea voastra calpa
Si v-aratati cum sunteti voi aievea:
Mizerii de la crestet pana-n talpa.

Acuma plangeti si ati vrea iertare
Si v-asezati pe socluri de martir,
Ca sunteti suferinzi, bolnavi pe moarte...
Scursurilor umane, HAI SICTIR!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.