Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii,
Şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura,
Căci omul e om cât mai are opinii,
Aceasta-i opinia mea.

Adrian Păunescu

joi, 21 aprilie 2011

Epidemia de managerită

Din '90 încoace, un val de neologisme a invadat România, odată cu deschiderea spre occident.
Multe dintre ele sunt denumiri tehnice sau ale unor produse "exotice", intraductibile. Cum s-ar putea traduce "hamburger" sau "kiwi"?
Însă există şi multe neologisme care au fost "adoptate" în limba română fără a fi necesare, doar din dorinţa de a impresiona, de a "ne da culţi în cap cu engleza".
Astfel, nu mai există "redactor şef" ci "senior editor", nu mai avem "paznici" ci "guarzi", secretarele au devenit "asistent manager", iar femeia de serviciu s-a transformat în "genitor".
Sincer, mie mi se par aberante toate astea, dar, cum spunea cineva foarte drag inimii mele: "nu contează cum te-mbraci, asta-i moda, ce să-i faci?"
Însă de departe, cel mai "periculos" neologism (de fapt toate sunt "americănisme") mi se pare "MANAGER".
Şi asta pentru că, pe plaiurile mioritice, toată lumea e "manager".
De la conducătorul de multinaţională până la deţinătorul de magazin sătesc, nimeni nu mai e "director". Toţi sunt "manageri", aplică "tehnici manageriale" şi fac "management".
Partea proastă e că majoritatea habar n-au ce înseamnă termenul. Pentru marea majoritate a românilor, "managerul" e "şeful" neaoş îmbrăcat în haine americăneşti. Şi dacă e şef, face ce vrea muşchii lui şi în multe cazuri habar n-are de felul în care funcţionează instituţia (publică sau privată) unde se dă el american.
De fapt, termenul "manager" vine de la verbul "to manage" care înseamnă "a reuşi, a se descurca, a servi, a conduce".
Adicătelea "managerul" e ăla care REUŞEŞTE să SE DESCURCE pentru a-şi SERVI instituţia pe care o CONDUCE.
Atributul conducerii nu numai că nu este principala trăsătură a managerului, dar "şefia" este mai mult onorifică, fiindu-i acordată în semn de recunoaştere a calităţilor sale puse în slujba instituţiei. Un manager trebuie mai întâi să dovedească competenţă şi de-abia apoi i se acordă "titlul".
Din păcate, în România noastră dragă, nu numai că prima atribuţiune a unui manager este aceea de a fi un mic dictator, dar celelalte, vitale într-o economie normală, sunt minimizate până la dispariţie.
Astfel ajungem să avem "manageri" care fac "acte manageriale" şi iau decizii în "procesul managerial" însă, în realitate, în afară de a urla la angajaţi şi a-i ameninţa cu concedierea, nu ştiu să facă nimic.
Mulţi "manageri" nu sunt în stare, cum zicea un prieten, nici să facă o gripă ca lumea, darămite să conducă  BINE o instituţie.
Iar oamenii care ar avea capacităţile de "a manageria" sunt, în marea majoritate, ţinuţi "din scurt" de papiţoii care şi-au cocoţat cururile pe scaunele din piele din birourile cu uşi capitonate.
Nu zic că toţi sunt aşa.
Dar, după umila mea părere, formată în anii de vieţuire pe această planetă şi în această ţară, majoritatea se înscriu în tiparul descris mai sus.
Pentru că, oricât de impresionant ar suna "manager" în urechile interlocutorilor, până la urmă totul depinde de abilitatea de a DIRECŢIONA resursele umane şi materiale într-un mod cât mai eficient.

marți, 19 aprilie 2011

Presedintele Romaniei vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice. In acest scop, Presedintele exercita functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate. (Constituţia României, Capitolul II, Art. 80, alin. 2)

Aflat într-o vizită privată la Covasna, cel ce ocupă funcţia de preşedinte al României, recte Traian Băsescu, a simţin nevoia să mai micţioneze încă o dată (a câta oară?) pe Constituţia României, document care, din întâmplare, reprezintă fişa postului său.
Într-o conferinţă de presă-monolog de câteva zeci de minute, personajul în cauză a reuşit "performanţa" de a încălca de vreo 3 ori legea fundamentală:
1. Atunci când, în modul său necioplit şi bădăran a intervenit în treburile interne ale unui partid, fie el şi principalul partid de guvernare. Exprimându-şi preferinţele pentru unul dintre candidaţii la conducerea PDL, Băsescu a demonstrat că nu a reuşit niciodată să se ridice peste nivelul unui preşedinte de scară de bloc, care angajează ce instalator vrea muşchii lui. Băsescu a uitat sau nu dă doi bani pe faptul că Preşedintele României NU ARE VOIE SĂ INTERVINĂ ÎN INTERIORUL PARTIDELOR POLITICE, oricât de apendice ale sale ar fi acestea. Dar nici măcar aparenţa de legalitate nu mai este păstrată.
2. Conform Constituţiei, Băsescu ar trebui să vegheze la "buna funcţionare a autorităţilor publice", nu să "se supere" ca nebunul pe sat pe o instituţie extrem de importantă în "economia" unei democraţii, cum este instituţia Poliţiei. Un preşedinte normal la cap ar trebui să se intereseze ce nu merge şi ce poate fi îndreptat în Ministerul de Interne, nu "să fie supărat". Un om plătit din bani publici nu se poate supăra în mod oficial nici pe populaţie, care îl plăteşte, şi nici pe instituţii deoarece acestea sunt "creaţiile" cetăţenilor plătitori de taxe.
Un adevărat preşedinte de ţară (şi nu "şef al statului" cum se autointitulează Băsescu) nu are voie să se supere nici pe oameni, darămite pe instituţii.
3. Supărarea pe "poporul neperformant, leneş, beţiv şi antimodernist" este, de asemenea, contrară Constituţiei deoarece preşedintele nu se poate burzului la cei care l-au ales. Parafrazându-l pe Caragiale, într-un popor de leneşi şi beţivi, preşedintele este cel dintâi.
Cum poate spune sinistrul personaj că populaţia României este împotriva modernizării, când singura "modernizare" adusă de Băsescu şi molima portocalie este reprezentată de înfometare, boală, corupţie, minciună şi moarte.
Modernismul propus de Băsescu înseamnă ca fie-sa, care de-abia leagă două cuvinte, să poarte ceas de 15.000 de euro. în timp ce profesorii şi medicii români trăiesc cu 2-300 de euro pe lună.
Mie astea mi se par motive destul de temeinice pentru a-l trimite pe chiriaşul de la Cotroceni în vacanţă pe viaţă la un stabiliment unde să i se asigure "maximă siguranţă".
Dar eu nu sunt cel care decide.


P.S.
Pentru toţi cei care îmi cer "dovezi" pentru ceea ce afirm, consider că simplul fapt că nu mă încalţ cu fesul şi nu dau bună-ziua la borduri şi la stâlpii de iluminat, este o dovadă arhisuficientă că posed cel puţin un neuron funcţional şi că îmi pot da cu părerea despre ceea ce se întâmplă în jurul meu.

marți, 12 aprilie 2011

Scurtă fabulă evoluţionistă

În lumea asta prost făcută,
Din studii despre ADN-u,
E mai puţin de 2%
Între un om şi-un... cimpanzeu.

Ca diferenţe la vedere
Sunt mersul, darul de-a vorbi,
Şi-n plus, "cu voia dumneavoastră",
Capacitatea de-a... gândi.

Gândirea pare-a fi motivul
Că-n parcuri denumite "ZOO",
Noi dăm mâncare la maimuţe
Închise-n cuşti, nu ele nouă.


Însă, cu creierul cât nuca,
Umanoid monstru grotesc,
A involuat din Homo Sapiens,
Omul politic românesc.

Morala:

Când văd aceste vertebrate
Cu mers biped şi glas sonor,
Regret că cei +2%
Nu sunt ai cimpanzeilor.

12.04.2011 12.24

joi, 7 aprilie 2011

Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat (Constituţia României, art. 34, alin 1)


Nici nu s-a uscat bine cerneala pe ordinele de desfiinţare a spitalelor că au şi început să apară primele victime.
Primii morţi.
Şi vor mai urma.
Am văzut un cretin portocaliu "justificând" închiderea spitalelor pe motiv de "eficienţă economică".
Dar... e normal.
Ni se serveşte textul că "în UE sunt X paturi la mia de locuitori, la noi sunt de două ori mai multe". Se uită însă să se precizeze faptul că în UE spitalele chiar arată a spitale, că medicii chiar sunt plătiţi, că aparatura e de ultimă oră şi chiar funcţionează, că nimeni nu vine cu medicamente de acasă...
Înainte să "ne aliniem" la numărul de paturi, nu ar fi mai bine să "ne aliniem" la celelalte standarde?
Nu voi începe, aşa cum am văzut la unele posturi de televiziune, să întreb "de ce în Harghita şi Covasna nu s-au desfiinţat spitale?"
Dacă UN SINGUR SPITAL a scăpat de desfiinţare pe orice motiv, e un lucru bun.
Însă pentru mine legea asta de închidere a unităţilor spitaliceşti, ca şi cea de închidere a unor şcoli, ca şi cea de reducere a pensiilor, ca şi multe altele, seamănă al dracului de tare cu conceptul de "eugenie" adoptat de nazişti în anii '30-'40, prin care "arienii" sănătoşi şi vânjoşi trăiau pentru gloria "fuhrer-ului" în timp ce persoanele slabe, bolnave, bătrânii, cei care sufereau de un handicap, erau sortiţi pieirii, fiind socotiţi "paraziţi" care consumau resursele degeaba, fără să producă nimic.
Astfel, din punctul meu de vedere, nu ne îndreptăm către o dictatură, ci către un nou holocaust.