Când nu mai am răspunsuri

Oare cât poate rezista un om
Când viaţa îl loveşte din toate părţile?
Cât poate rezista un om luptând mereu,
Fără nici o clipă de răgaz?
Cât poţi să rezişti atunci când şi cei dragi
Te lovesc pe la spate?
Cât poţi să rezişti stând drept în furtună?
Cât poţi să rezişti luând-o în fiecare zi
De la început,
Iar şi iar şi iar?
Cât poţi rezista singur?
Câte resurse îţi trebuie să te ridici mereu
Doar pentru a mai încasa încă o lovitură
Mai puternică decât precedenta?
Câtă credinţă îţi trebuie
Pentru a crede în Dumnezeu
Atunci când eşti rupt în bucăţi în fiecare zi?
Cât de mult trebuie să iubeşti pentru a nu distruge
Pe cei ce vor să te distrugă?
Cât de mari trebuie să fie resursele minţii
Ca să-ţi vezi copiii plângând şi să nu ţi se întunece
Judecata?

Viaţa e o curvă purtătoare de HIV.

Schimbul de fluide corporale

Doar ce a început campania electorală pentru alegerile europarlamentare şi politicienii mioritici au şi început să se împroaşte reciproc cu fluidele corporale produse de glandele salivare.

Crin ameninţă că o să fie mai al dracului decât băsescul, dacă ajunge la Cotroceni, drept pentru care mă simt tentat să spun "Doamne fereşte" şi să îl anunţ că s-a cam lins pe bot de votul meu; Ponta spune că PNL-ul nu o să ia 20% la europarlamentare şi tind să-l cred, pentru că el organizează alegerile şi numărătoarea voturilor...

Amintesc în treacăt că cei doi, acum ceva timp, nu foarte mult, se pupau pe gură la TV în direct şi în reluare, jurând pe toate cele că sunt cei mai prieteni buni.

Din toată flegmăreala asta, singurul care pierde este românul de rând, care se uită siderat la televizor şi îşi dă palme gândindu-se cum a votat el în 2012.

Singurul care câştigă e băsescul.

Care stă liniştit şi îşi vede de creşterea partidului nuţicii.

Şi îl doare în başcheţi de "avertizările" PSD-ului cum că încalcă Constituţia.

Că doar s-a declarat oficial că nu se ia în discuţie o nouă încercare de suspendare...

Aşa că...

Cine mai stă să-şi bată capul cu Constituţia când avem de trimis în Parlamentul European tot felul de soţii, fiice, nepoţi, prieteni şi alţi "competenţi" care să ia mulţi bani şi să facă nimic?

Pe bune...

Avem o campanie electorală de dus la capăt, nişte alimente electorale de distribuit, nişte voturi de şmenuit...

Ne mai încurcăm cu prostii de genul "interes naţional" sau "ce vrea şi ce are nevoie românul"?

Parcă românul ştie ce vrea...

Se uită de dimineaţă până seara la flegmele care zboară de la un partid la altul, de la un candidat la altul, şi râde ca prostul, fără să-şi dea seama că, până la urmă, toate umorile astea se vor scurge de la înălţimea funcţiilor "emitenţilor" şi îl vor îmbăloşa pe el.

Dar e campanie electorală! Şi o să mai fie una anul ăsta! Mâncăm, bem, pe socoteala politicienilor!

Să votăm bine!!!!

Dorinţele tale

Dacă nu îmi spui ce-ţi doreşti
O să-ţi fur dorinţele
Şi o să ţi le împlinesc.
Iar dacă nu ţi le voi putea fura,
O să îndeplinesc fiecare dorinţă din lume
Pentru ca,
Printre miliarde şi miliarde de dorinţe,
Să le împlinesc
Şi pe ale tale.

Gândurile mele

Dacă ai putea să îmi citeşti gândurile
Oare ţi s-ar înroşi obrajii
De sfială?
Sau ţi s-ar aprinde flăcări
În priviri?
Ai fugi să te ascunzi, ruşinată,
Sau mi-ai zâmbi, vibrând
Pe aceeaşi frecvenţă
Cu gândurile mele?

Curriculum vitae

Înaintea ochilor mei s-au deschis porţile Raiului
Şi au căzut porţile Iadului,
Şi am privit Raiul şi Iadul deopotrivă.
Şi am văzut că Raiul e lumină şi comuniune
Şi Iadul e întuneric şi singurătate,
Şi am văzut lumina şi întunericul deopotrivă.
Şi am păşit pragul Raiului şi am simţit iubirea
Şi am intrat în Iad şi am simţit disperarea,
Şi am simţit iubirea şi disperarea deopotrivă.
Şi am iubit şi am fost iubit,
Şi am rănit şi am fost rănit,
Şi am plâns şi am râs,
Şi am plecat şi m-am întors,
Şi am fost gonit şi am fost chemat,
Şi am fost mângâiat şi am fost lovit,
Şi am sângerat şi m-am vindecat,
Şi am sărutat şi am scuipat,
Şi am fost sărutat şi scuipat,
Şi am judecat şi am fost judecat
Deopotrivă.
Şi viu am fost,
Şi mort am fost,
Şi sunt viu şi mort deopotrivă.

Sexul şi divorţul, mai tari decât justiţia

Am văzut un interviu al băsescului în care el explică de ce a graţiat-o pe avocata care s-a ocupat de matrapazlâcurile mafiei imobliare.

Explicaţia e de o simplitate aproape imbecilă: "o părăsise bărbatul şi avea şase copii acasă".

Corect...

La prima vedere e de bine. I-a dat voie femeii să îşi crească plozii, după ce nenorocitul dracului (bărba-su, nu băsescul) a sedus-o şi a abandonat-o.

Doar că...

În primul rând, dacă persoanele care au mulţi copii nu ar trebui, în opinia chiriaşului de la Cotroceni, să vadă pârnaia pe dinăuntru, cred că foarte mulţi trăitori în penitenciarele din România se califică pentru o vacanţă în libertate. Cunosc destule cazuri în care oameni cu 5-6 sau chiar mai mulţi copii fac pârnaile pentru infracţiuni de doi bani.

Faptul că graţiata băsescului are 6 copii nu înseamnă că nu trebuie să facă puşcărie, ci, cel mult, că îi place foarte mult să stea culcată pe spate, sau ceva...

Nu spune nimeni vârstele copiilor... Dacă sunt majori, teza marinarului e golănească, iar dacă sunt minori, trebuie sesizate autorităţile pentru că este clar că în timp ce făcea şmecheriile imobiliare, fătuca şi-a neglijat odraslele.

Că a părăsit-o bărba-su nu comentez...

Fiecare are motivele lui, până la urmă...

Dar, dacă tot e băsescul aşa de "umanist", am auzit că şi unii dintre "cămătari", "sportivi", "corduneni", şi alţii asemenea, care populează puşcăriile României, au copii acasă, iar cu divorţul se aranjează imediat.

Ce zici, milostivule, te bagi?

Deşert materialist

Trăim un materialism barbar
Impus de companii multinaţionale,
În care totul se evaluează în parale
Şi sufletul se vinde la cântar.

Pentru orice, există cardul VISA,
Parcă şi pentru Dumnezeu avem un POS,
Iertarea-i pusă-n raftul cel de jos,
Pentru iubire s-a vândut franciza...

Stau suflete grămadă pe tarabă,
La două cumpărate primeşti trei,
Se fac reduceri pentru sfinţi şi zei,
Iar banii trec din mână-n mână-n grabă.

Pentru orice avem mercurial,
Nici zâmbetul nu mai e pe degeaba,
Cuvântul "DOR" îşi vinde azi silaba
La preţ redus, prin act notarial.

E lumea asta, toată, un iarmaroc diliu,
Zarafii sunt apostolii acestei noi credinţi,
Când muzele-şi vând trupul pe treizeci de arginţi,
Golit de poezie, Pământul e pustiu.

Speranţă pe podul dorinţelor

Pe podul dorinţelor nespuse
Te plimbi zâmbind.
Dorinţele celor de dinainte
Nu contează,
Nu te ating.
Eşti doar tu,
Cu gândurile tale
Dorindu-ţi să fie şi ale lui.
Eşti doar tu, cu dorinţele tale,
Dorindu-ţi să nu mai fi doar tu.
Zâmbeşti...
Dorinţele tale sunt identice
Cu mii de dorinţe
A mii de oameni
Ce au trecut pe aici înaintea ta.
Doar zâmbetul tău
Îţi face dorinţele unice.
Zâmbeşti...
Eşti
Speranţă.

Giurgiu, 20 de grade, paranghelia continuă

La Giurgiu, se pare ca nimeni şi nimic nu poate să domolească dorinţa cetăţenilor de a se distra cât mai mult. Nu că ar fi rea această dorinţă...

După "minivacanţa de Paşte" urmează acum zilele oraşului, cu mici, bere, concerte şi comedii în care se dau copii după un scandal zdravăn cu părinţii care au de ales între un pahar de bere mai mult apă şi a-şi da odrasla o tură în bălălăi.

Urmează, repede-repede 1 Mai, singura sărbătoare comunistă la care românul nu vrea să renunţe pentru că, nu-i aşa, cine e tâmpit să renunţe la o zi liberă în care să bea şi să mănânce?

Se pare că anul ăsta vor fi chiar două zile libere de 1 Mai, aşa că plăcerea e dublă.

În acest timp, copiii sunt total debusolaţi, că după o săptămână de "şcoală altfel" a urmat o săptămână de vacanţă de Paşte, încep şcoala de miercuri ca să o termine vineri, după care o încep de luni ca sa o termine joi.

Nimeni nu mai ştie ce program are la muncă, nici nu-i mai pasă, doar să plece de la muncă şi să se ducă să bea o bere la paranghelie şi să se uite la spectacol trăgând adânc în piept mirosul de mici şi fripturi.

Toată lumea se calcă în picioare, cumpără şi vinde, ţopăie şi se dă peste cap, bea şi mănâncă...

Doamnele şi domnişoarele zâmbesc vinovate amânând dieta de după Paşte până după 1 Mai.

Domnii râd zgomotos sorbind berea proastă, pe care în mod normal ar refuza-o, dar acum "e zilele oraşului" şi nu mai face nimeni reclamaţii.

Dileală...

Cea mai imunitate care este

În urma golănismelor băsescului, doamna senator Firea Gabriela a depus plângere penală împotriva personajului pentru infracţiunea de ŞANTAJ.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a primit plângerea, a înregistrat-o, a început urmărirea penală pentru faptă, după care... şi-a dat măsura competenţei printr-un comunicat de presă.

În acest comunicat ni se spune, nici mai mult nici mai puţin, că băsescul este prea imun şi nu poate fi deranjat momentan cu prostii, drept pentru care mai asteptăm.

Pentru a da şi o impresie de legalitate pentru cei care nu se pricep, onor Parchetul aruncă, la mişto, şi nişte articole din Constituţie care, cică, l-ar face pe chiriaşul de la Cotroceni imun şi la gripa aviară.

Doar că iluştrii procurori sunt ori foarte slab pregătiţi profesional (nu m-ar mira), ori rău intenţionaţi (mă feresc a folosi sintagma "ticăloşi"), deoarece interpretarea legii este făcută în mod aberant.

Să îmi explic părerea:

Articolul 84 din Constituţie arată aşa:

"Incompatibilităţi si imunităţi

(1) În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată.

(2) Preşedintele României se bucură de imunitate. Prevederile articolului 72alineatul (1) se aplică în mod corespunzător."

Ni se spune clar că Preşedintele României se bucură de imunitate şi ne trimite la art 72 să vedem ce înseamnă imunitatea cu pricina. Deci să vedem articolul 72:

"Imunitatea parlamentară

(1) Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

(2) Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(3) In caz de infractiune flagrantă, deputatii sau senatorii pot fi retinuti si supusi perchezitiei. Ministrul justitiei il va informa neintarziat pe presedintele Camerei asupra retinerii si a perchezitiei.In cazul in care Camera sesizată constatăcănu există temei pentru retinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri."

Cu alte cuvinte, Preşedintele României se bucură de imunitate PENTRU VOTURILE SAU PENTRU OPINIILE POLITICE EXPRIMATE ÎN EXERCITAREA MANDATULUI.

Raportarea, pe care o fac onor procurorii, la articolul 96 alineat 1 din Constituţie, care prevede:

"Punerea sub acuzare 

(1) Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor, pot hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru înaltă trădare."

este, după părerea mea, dovada incompetenţei sau a ticăloşiei, deoarece acest articol nu spune că Preşedintele României poate fi pus sub acuzare doar pentru "înaltă trădare", faţă de orice altă infracţiune având imunitate, ci ne spune procedura care trebuie urmată şi cine este competent să îl acuze pe Preşedinte de "înaltă trădare". Şi asta pentru că "înalta trădare" nu este o infracţiune specific prevăzută în Codul penal, ci o stare de fapt care constă, potrivit art. 398 Cod penal, în comiterea unor infraţiuni contra securităţii naţionale de către Preşedinte sau un membru al CSAT. Şi cum ceilalţi membrii ai CSAT au "regimul" de punere sub învinuire stabilit prin Codul de procedură penală sau prin legi speciale (în cazul miniştrilor, parlamentarilor etc), Constituţia, ca lege supremă, a stabilit procedura de urmat în cazul celui care ocupă "cea mai înaltă funcţie în stat".

Interpretarea dată de procurori cum că Preşedintele României nu poate fi pus sub acuzare DECÂT pentru aceste infracţiuni este aberantă chiar şi numai prin faptul că, teoretic, Preşedintele României poate, conform acestei teze, să iasă cu mitraliera pe stradă şi să împuşte pe oricine întâlneşte şi, nefiind "înaltă trădare", are imunitate.

Deci cu procurorii lu' peşte prăjit ne-am lămurit: proşti sau ticăloşi. Sau amândouă...

Cât despre băsesc...

Parcă el făcea spume când cu "superimunitatea" pe care parlamentarii voiau să şi-o "tragă", şi care făcea rău la MCV...

Acuma, imunitatea lui face bine la MCV, sau ceva...

Dar ce te poţi aştepta la un "brav căpitan de vas care s-a luptat cu furtunile" şi care loveşte copii şi fură telefoane de la femei?

Prea...

Sunt prea multe de spus,
Prea puţine cuvinte,
Prea mult soare-a apus,
Prea mulţi morţi în morminte,
Prea mult sânge pe străzi,
Prea mult ura ne mână,
Prea ne cred alţii prăzi,
Prea o luăm noi de bună,
Prea mult dinte scrâşnit,
Prea mult pumn ce se strânge,
Prea mult Zeu răstignit,
Prea mult om care plânge,
Prea mulţi prunci aruncaţi
Noaptea prin tomberoane,
Prea mulţi fraţi ucid fraţi
Pentru bani, milioane,
Prea nu vreau să ascult,
Prea am multe a spune,
E blestemul prea mult,
Prea puţin rugăciune,
Prea mult bine s-a dus,
Prea mult rău înainte,
Sunt prea multe de spus,
Prea puţine cuvinte.

Garda moare, dar nu se predă

Personal, m-am săturat de foarte mult timp de alde neica nimeni din politica românească şi, dacă nu mi-ar afecta viaţa la modul crâncen şi direct, chiar nu m-ar mai interesa despre "viaţa politică".

Doar că politica, însă, ca orice curvă care se respectă, intră în viaţa fiecăruia şi o... Ce stie o curvă să facă cel mai bine...

De-aia urmaresc ce se întâmplă şi de-aia mi se face greaţă când văd unele chestii.

Ca de exemplu, "relocarea" primului ministru, de la Palatul Victoria la Ministerul Aparării.

Pentru mine asta se traduce cu "retrogradarea" României la stadiul de ţară "bananieră", unde conducătorii se ascund prin buncăre tremurând de frici mai mult sau mai puţin justificate dar întotdeauna paranoice.

Motivul că Palatul Victoria e plin de microfoanele "serviciilor" mi se pare pueril, ca sa mă exprim elegant.

În momentul în care eşti PRIM MINISTRU şi nu ai nimic de ascuns, adicătelea nu ai făcut nasoale, şi mai ai şi Parlamentul de partea ta, e foarte uşor să scapi de serviciile de informaţii care, subordonate celui care se autointitulează Preşedinte, te urmăresc şi te şicanează.

Nu mai vreau să aud, aşa cum mi-a mai fost dat, că un om cu funcţie de vârf în România "a fost învins de servicii".

Frate! Sunteţi bărbaţi sau mămăligi?

Cum să fugi, ca prim ministru, cu valiza pe scările Palatului Victoria şi să te refugiezi la Ministerul Apărării? Păi ce autoritate mai vrei să ai, prietene, în faţa mea?

Eu, ca cetăţean, nu am un buncăr în care să mă ascund de "servicii". Şi dacă de oamenii tăi te ascunzi, ce faci, frate, dacă vin ruşii, de exemplu?

Să înţeleg că la primul semn de nasoleală o să avem guvern în exil în Bahamas?

Stai şi luptă, dom' prim ministru... Luptă până la capăt...

Că aşa ai promis în campania electorală...

Că faci dreptate până la capăt, nu până la buncăr...

România nu mai are preşedinte

Aseară, după ce m-am uitat la o declaraţie televizată la oră de maximă audienţă, mi-am dat seama ca România nu mai are preşedinte. 

De fapt, România nu mai are preşedinte din vara lui 2012, de când cetăţenii l-au dat afară pe chiriaşul de la Cotroceni.

Doar că aseară, a înţeles toată lumea că cel care vorbeşte de la pupitrul ăla cu stema pe el, nu are nici o legătură cu demnitatea funcţiei care i se atribuie, ci a rămas acelaşi golan de port, acelaşi bişniţar care făcea contrabandă cu blugi şi ţigări străine.

Limbajul folosit aseară de către acest personaj nu are legătură nici măcar cu un discurs normal, omenesc.

Atacurile la viaţa intimă a unei persoane, mai ales că persoana atacată este o doamnă, ne dau adevărata dimensiune a nesimţirii personajului.

Este inadmisibil, din punctul meu de vedere, ca un om care vorbeşte cu drapelul României pe fundal, să facă "aluzii" la viaţa de familie a unui cetăţean, mai ales atunci când cetăţeanul respectiv este o femeie care are funcţia de senator.

Dar cel mai greţos lucru pe care l-a spus băsescul mi se pare afirmaţia că "această femeie poartă ghinion bărbaţilor".

"Aluzia" că doamna ar fi vinovată de moartea primului soţ pentru că "i-a purtat ghinion" şi respectivul s-a îmbolnăvit, mi se pare dincolo de orice limită umană şi îmi aminteşte de o altă "zicere" identică a băsescului care, în campania electorală din 2009, la confruntarea cu Crin Antonescu, a "sugerat", de asemenea, că acesta ar fi oarecum vinovat de moartea primei sale soţii. Se pare, însă, că domnul Antonescu a uitat acest lucru, pentru că nu am văzut nici o reacţie din partea domniei sale.
Astfel de atitudini, în care morţii sunt folosiţi pentru a "regla conturile" cu persoanele care îl deranjează la un moment dat, mi se pare odioasă, de jeg dincolo de orice condiţie umană.
În mod normal, într-o ţară normală, la câteva ore după acest gen de declaraţii, în faţa reşedinţei celui care făcea aceste afirmaţii erau mii de cetăţeni indignaţi care îi cereau demisia.
Marea majoritate a românilor, însă, prinşi în vârtejul procurării "bucatelor de Paşti", nici nu au remarcat odioşenia sau au trecut repede peste, prea obişnuiţi cu mitocăniile şi prea preocupaţi de propriile probleme.
Sunt sigur că unii chiar s-au amuzat în sinea lor, ca atunci când auzi un copil de câţiva ani cum îşi înjură părinţii.
Până la urmă... ce ne interesează pe noi de o doamnă senator...?
Lasă-i să se certe! Ei cu ale lor, noi cu ale noastre...
Doar că atunci când morţii noştrii vor fi scoşi din morminte şi plimbaţi pe străzi de către acest personaj sau de alte personaje asemănătoare, s-ar putea să nu aibă cine să fie de partea noastră.
Iar un preşedinte de stat trebuie să fie puţin mai sus decât un golan de cartier care înjură de morţi şi de familie.

Doar eu pot face ce fac eu

Am să te mint spunându-ţi adevărul,
Doar adevărul poate trece drept minciună
În lumea asta materială şi nebună,
Născută când strămoşii-au muşcat mărul.

Şi am să te lovesc cu mângâieri,
Căci violenţa este prea comună,
În lumea materială şi nebună
Trăindă doar prin ură şi plăceri.

Am să te-njur cu şoapte de amor,
Să fii uimită cât de straniu sună,
În lumea materială şi nebună
Cladită pe adulter şi omor.

Te voi urî iubindu-te mereu,
Şi nimeni n-o să poată să îţi spună
În lumea materială şi nebună,
De ce doar eu pot face ce fac eu.

România a devenit, oficial, stat mafiot

Am văzut mai deunăzi la TV o declaraţie care mi-a confirmat în mod oficial ceea ce, personal, ştiam de multă vreme prin experienţa personală, şi anume faptul că România, departe de a fi un stat de drept, e o ţară condusă după cele mai "bune" legi mafiote.

Nu a fost ceva nou, dar e ca şi cum ţi-ar spune doctorul că fumatul nu face bine: ştiai şi tu singur, de la prima ţigară, dar medicul îi dă caracter de "oficialitate".

Declaraţia care mi-a dat această "confirmare" este cea făcută de băsesc cu privire la doamna senator Gabriela Firea, membră a comisiei care anchetează modul în care notăriţa de succesuri a devenit o fericită latifundiară.

Din câte am înţeles, în calitate oficială, doamna senator a prezentat nişte concluzii ale anchetei desfăşurate de comisia respectivă, concluzii care, logic, i-au pus băsescului gheaţă la inimioară.

Aşa că a ieşit pe sticlă cu declaraţii.

Las la o parte jignirile personale, şi asta nu pentru că nu m-ar deranja, ci pentru că mitocanul este infinit mai puţin periculos decât şeful de clan mafiot.

Mă refer aici doar la ameninţările directe la adresa doamnei senator cum că "să îşi vadă de treabă că altfel s-ar putea să nu îşi mai găsească soţul acasă".

Cu precizarea că respectivul soţ este un foarte bogat primar al unei comune-oraş din judeţul Ilfov şi că nu mă interesează câtuşi de puţin situaţia sa juridică, această declaraţie este, după umila mea părere, trecerea oficială a României de la "vopsirea gardului" în culorile statului de drept, democratic etc, la recunoaşterea pe faţă a "leopardului" de tip Cosa Nostra.

Au existat şi în trecut ameninţări ale băsescului la adresa unor persoane. Însă aceasta este "specială" din (cel puţin) două puncte de vedere:

1. Calitatea doamnei senator atunci când a făcut acele declaraţii era una oficială, domnia sa prezentând concluziile unei anchete parlamentare şi nu o opinie personală. Domnia sa era doar... "purtătorul de cuvânt" al comisiei din care făcea parte şi care ancheta modul în care întâia notăriţă a ţării "şi-a tras" moşie de 300 de hectare.

2. Ameninţarea băsescului nu se referă la doamna senator, ci la soţul acesteia. Tehnica este foarte cunoscută în lumea crimei organizate unde cel care deranjează "organizaţia" este ameninţat cu represalii inclusiv împotriva familiei, ca "măsură de precauţie" pentru cazul în care persoana respectivă ar fi dispusă chiar să moară pentru convingerile sale.

Am trecut prin asta în această viaţă şi ştiu cum se procedează.

Cu acestea fiind zise, avem ingredientele de bază ale unui clan mafiot care "se respectă": ameninţarea oficialilor care anchetează "afacerile" organizaţiei şi încercarea de intimidare a acestora prin represalii la adresa familiilor şi a celor apropiaţi.

Să pomenesc aici faptul că acelaşi mod de operare l-a avut Mafia în Italia anilor '80-'90 când aruncau în aer sau asasinau în plină stradă judecătorii, procurorii şi poliţiştii împreună cu familiile lor?

Nu cred că mai e cazul...

Normal..., tehnica băsescului e mai rafinată oleacă, el nefăcând ameninţări cu moartea ci doar cu arestarea, dar nici el nu e un "don" mafiot care trăieşte într-o vilă de pe dealurile Siciliei, ci e (cică) ditamai preşedintele de ţară membră UE şi NATO, locuitor într-un palat cu toate cheltuielile plătite de cetăţeni. Iar girofarele nu îl aşteaptă la poartă ca să-l ducă la puşcărie (wishful thinking) ci ca să îi deschidă drumul prin mulţime.

În rest..., mă bucur că am terminat odată pentru totdeauna cu vrăjeala aia de doi bani cu "statul de drept".

Acum e mai simplu: suntem trăitori pe un teritoriu disputat aprig de nişte clanuri mafiote, cu nişte interese financiare imense, şi tot ce trebuie să facem (că de reacţionat nu pot să sper), este să fim foarte atenţi să nu devenim victime colaterale atunci când o să înceapă să şuiere gloanţele.

Că nu mai e mult...

Prea devreme

Prea devreme m-am dus
Şi-am ajuns prea târziu,
Răsărit în apus
Ca o junglă-n pustiu,
Prea târziu am venit,
Prea devreme-am plecat,
Ca un râset bocit,
Ca un sfânt de păcat,
Prea devreme am fost,
Prea târziu nu mai sunt,
Un mormânt adăpost
Între cer şi pământ.
Prea devreme, vă spun,
Prea târziu, vă mai zic,
Noapte bună, om bun,
Mâine este nimic.

Noapte cu Paganini

Aprind, încet, o ultimă ţigară,
Bricheta scapără şi nu vrea să ia foc,
Din boxe curge şoaptă de vioară
Şi ceasul ţine orele pe loc.

Se-aude-afară cum loveşte vântul
O poartă, hăt, departe, în vecini,
Şi stropi de ploaie biciuind pământul
Şi-nrourând petalele de crini.

Deja ziua de azi s-a făcut mâine,
Iar mâine în curând se face ieri,
Se-aude-n noapte un lătrat de câine
Şi o sirenă de la pompieri.

Din boxe curge şoaptă de vioară
Şi noaptea trece în bătăi de ceas,
E linişte în suflet şi afară,
Ploaia a stat, iar norii s-au retras.

Mircea Diaconu şi Radu Mazăre, sau doua demisii ce ar fi trebuit depuse

Ieri, toată suflarea de pe plaiurile mioritice a urmărit la TV, în direct şi în reluare "poveştile" cetăţenilor Mircea Diaconu şi Radu Mazăre.

Nu intenţionez să fac vreo legătură între cei doi. Sunt două personaje politice foarte diferite, atât din punct de vedere al "doctrinei" cât şi din punct de vedere al... orice...

Singura asemănare, conjuncturală, o reprezintă faptul că amândoi sunt (sau ar trebui să fie într-o ţară normală la cap), motive pentru care aştept, în calitate de cetăţean plătitor de taxe, două demisii.

În primul rând aştept demisia şefului ANI deoarece, pe banii mei şi cu un elan demn de o cauză mai bună, s-a încăpăţânat să nu-l lase pe Mircea Diaconu să candideze la europarlamentare. Şi cum onor justiţia a decis definitiv şi irevocabil că acesta are dreptul să candideze, aştept demisia lui Horia Georgescu ca pe un gest de onoare (ştiu că am pretenţii cam mari). Asta ca să nu spun că, din punctul meu de vedere, toată afacerea ar putea avea şi o latură penală, având în vedere ameninţările susnumitului la adresa celor care au semnat pentru susţinerea lui Mircea Diaconu şi faptul că, prin demersurile sale, a încercat îngrădirea abuzivă a unui drept constituţional al unui cetăţean.

Dar să nu ne pierdem în detalii...

În al doilea rând, vreau să văd demisia doamnei Laura Codruţa, sub conducerea căreia procurorii DNA l-au reţinut şi propus spre arestare pe Radu Mazăre.

Să ne înţelegem, nu iau partea nimănui, dar, când regizezi un spectacol de sunet şi lumini, cu mascaţi, dube şi cătuşe, ar cam trebui să îţi asumi şi răspunderea demisie în cazul în care publicul te huiduie la scenă deschisă.

Ştiu că aceste două (mici) dorinţe ale mele vor rămâne, din păcate, doar la nivel aspiraţional, în România, în rândul "tagmei conducătoare" neexistând decât accidental noţiunea de "onoare" şi cu totul miraculos cea de "demisie de onoare".

Cel mai probabil, atât ANI-stul cât şi DNA-ista vor continua să îşi facă de cap luând salarii babane din banii publici, fără ca cineva să îi deranjeze, pentru că, nu-i aşa, amândoi au dat bine la MCV.

Iar în aceste condiţii, aştept, ca tot românul lovit de inerţie, următoarele producţii de televiziune marca DNA şi ANI, ca să pot să văd în direct la televizor de ce mama dracului plătesc eu taxe la stat.

Cartela noastră cea de toate zilele

După ce a adus bunăstare cetăţenilor din ţărişoară, crescând nivelul de trai de ne invidiază o planetă întreagă, după ce a rezolvat cu succes problema locurilor de muncă, de nu mai găseşti şomer în România nici să-l cauţi cu poliţia, după ce a crescut pensiile, salariile, alocaţiile pentru copii, după ce, pe scurt, a făcut din România perla europei şi farul călăuzitor al întregii suflări de pe Pamânt, Guvernul României a trecut şi la ultima problemă care rămăsese nerezolvată: cumpărarea cartelelor telefonice preplătite doar pe bază de act de identitate.

Măsura este perfect justificată, deoarece s-a constatat că agenţi ai unor puteri străine invidioase pe bunăstarea românilor, vin şi cumpără cartele de la noi după care le folosesc pentru a suna diverşi cetăţeni în scopul răspândirii de zvonuri false de genul: lipsa locurilor de muncă, lipsa autostrăzi, salarii mici, scumpiri la carburanţi şi alimente, tunuri de miliarde date din bani publici etc.

Conştientizând pericolul acestor acţiuni subversive şi necesitatea restrângerii până la anihilare a oricărei forme de libertate cetăţenească în scopul apărării modului de viaţă românesc, milioane de cetăţeni şi-au anunţat participarea la mitinguri în toate oraşele ţării, pentru susţinerea măsurii adoptate de Guvern.

Deja operatorii de telefonie mobilă au anunţat că se gândesc la angajări masive de personal pe fondul afluxului fără precedent de clienţi deţinători de cartele pre-plătite care au blocat, efectiv, ghişeele de relaţii cu publicul solicitând să fie înregistraţi.

Vom reveni cu detalii...

SICTIR!!!

Zâmbet

Când vântu-ţi răvăşeşte părul blond,
Şi-n ochii tăi se oglindeşte marea,
În sinea mea de veşnic vagabond,
Simt că se lasă pacea şi uitarea.

Te mângâie o rază pe obraz,
Precum o mână tandră de ibovnic,
Un zâmbet rupe-al buzelor zăgaz,
Ca un secret ascuns şi de duhovnic.

E linişte şi calm în preajma ta,
Orele trec pe vârfuri, furişat,
Fum de ţigară, abur de cafea,
În nopţi ce au venit şi au plecat.

M-am săturat de circ! Vreau pâine!

Nicuşor Constantinescu - luat cu mascaţii de pe stradă, plimbat cu cătuşe la mâini prin faţa camerelor de filmat, reţinut, trimis acasă...

Dumitru Dragomir - mai discret cu mascaţii, mai pe fereală cu cătuşele, reţinut, trimis acasă...

Radu Mazăre - luat cu mascaţii de la o terasă din Herăstrău, plimbat cu cătuşe şi escortă prin faţa camerelor de filmat, lăsat să savureze o cafea şi un tutun la ferestrele DNA şi să-şi facă "bezele" cu presa, reţinut,... probabil că va fi trimis şi el acasă, dacă nu acum, probabil în curând.

Doar trei exemple ale "scandalurilor" care ţin "capul de afiş" al ştirilor naţionale de pe toate posturile de televiziune în ultimele zile.

Şi mai sunt...

Mie începe să-mi cam fiarbă sângele în sistemul circulator, şi sigur nu e de la primăvară...

Toată mascarada asta sinistră, combinată cu "îndemnurile" aproape batjocoritoare ale chiriaşului de la Cotroceni, care "ruga" pe toată lumea să ancheteze cum şi-a luat fii-sa, după câţiva ani de notărit, o moşie pentru care ar invidia-o şi boierii de acum două secole, mă fac să simt, din nou, o greaţă viscerală.

Oare cât de proşti ne cred aceşti neica-nimeni cocoţaţi (din păcate de către noi), în scaune confortabile, cu salarii grase şi şpăgi şi mai şi?

E limpede pentru orice om cu cel puţin un neuron funcţional că toată vânzoleala asta are drept unic scop legitimarea, la alegerile europarlamentare, a unui... hai sa-i spunem partid, apărut alaltăieri şi pe care băsescul îl vrea de mari succesuri...

E evident că DNA-ul joacă, în acest film prost, rolul gorilei mafiote care, la ordinul şefului, îl stâlceşte în bătaie pe rival sau pe nesupus. Altfel, poate s-ar strădui mai mult onor procurorii să facă dosare şi cu probe, nu doar cu presupuneri de genul "pentru a ascunde primirea banilor, au înfiinţat un circuit ascuns prin mai multe off-shore-uri"... Adică nimic...

Aaa!!!

Dacă venea onor DNA-ul şi ne zicea, cu nume şi conturi, cum banii plecaţi din firma A au trecut prin firmele B, C, D,... pâna când au ajuns la firma X şi de acolo în conturile omului... OK!

Era ceea ce se cheamă în limbaj de specialitate un "circuit al banilor", deci probă sau măcar indiciu.

Dar DNA-ul nu are aşa ceva. Şi sunt sigur de asta pentru că, dacă ar avea, ar da-o pe toate canalele de ştiri, ca să vază lumea competenţă, frate...!

Dar nu are...

Are doar nişte presupuneri gen: "eu aşa cred că s-a întâmplat". Iar presupunerile, în justiţie, nu fac nici măcar cât hârtia de toaletă după folosire...

D-aia zic că e un circ sinistru.

D-aia zic că m-am săturat să fiu luat de prost.

Frate, circul e bun, dar voi aţi uitat de celălalt ingredient necesar pentru a ţine poporul mulţumit:

PÂINEA.

Avem libertatea de a alege cum vrem să murim

În urma protestelor de duminică de la Vaslui, îndreptate împotriva exploatării gazelor de şist prin fracturare hidraulică, onor premierul Victor Viorel Ponta a declarat:

"Am văzut ieri - chiar dacă nu a fost foarte mediatizat, eu iau foarte în serios - discuţia despre gazele de şist. A fost o zi de organizare a unor proteste apropos de gazele de şist şi cred că e un alt subiect asupra căruia trebuie să discutăm foarte serios, pentru că trebuie spus «Bun, şi dacă nu avem gaze din productia interna internă, de unde le luăm ? Din Rusia». Adică, în contextul actual, cred că orice protest trebuie să aibă un scop şi o finalitate şi cred că o discuţie serioasă pe orice temă e utilă"

Deşi judecată "în abstract", declaraţia este corectă, deoarece nevoia de gaze naturale a României trebuie acoperită de undeva, nu pot să nu remarc cinismul din spatele cuvintelor, mai ales în contextul actual al relaţiilor româno-ruse, şi mă refer aici la "avertismentul" adresat României de către Ministerul de Externe rus, în urma "declaraţiilor împotriva Rusiei" ale băsescului.

Cinismul de care vorbeam se traduce, în mintea mea, prin faptul că omul care conduce Guvernul României şi care, teoretic, ar trebui să nu doarmă de grija noastră, ne pune, nici mai mult nici mai puţin, să alegem cum vrem să murim.

Adică trebuie să alegem între a muri otrăviţi "americăneşte" cu substanţele toxice folosite la fracturarea hidraulică, sau putem alege, democratic şi liber, glonţul în ceafă de sorginte rusească.

Mi se pare greţos...

Mai ales că pot fi gasite şi alte soluţii.

Pentru cei care ar avea reacţii alergice la spusele mele, se pare ca importurile de gaz rusesc ale României se situează, în acest moment, undeva la 2-3 % din necesarul de consum, iar o eventuală exploatare a gazelor de şist ne va permite să ne facem un ceai abia peste câţiva ani, timp în care se explorează, se analizează, se construiesc instalaţii, conducte, rezervoare etc.

Aşa că domnul Ponta nu a făcut decât să speculeze situaţia din acest moment referitoare la Rusia, şi vechile frici ale românilor legate de "invazia rusă".

Între timp, alte soluţii, ca de exemplu urgentarea gazoductului NABUCCO, sau exploatarea zăcămintelor din Marea Neagră sunt trecute sub tăcere deoarece, probabil, nu face bine la afacerile Chevron ca populaţia să ştie că necesarul de gaze poate să fie acoperit şi din alte surse şi că, oricum, cu sau fără gaze de şist, cu ruşii e mai sănătos să laşi loc de "Bună ziua".