Tu nici nu ştii de câte ori
Am stat de seara până-n zori
Când tu dormeai, şi te-am privit,
Şi părul tău cel răvăşit
Pe pernă, lângă mine-n pat,
Tu nu ştii cât l-am mângâiat
Când tu dormeai pe mâna mea,
Aveam pe piele, pielea ta,
Şi îmi curgea beţie-n vine
De-a tale respiraţii line,
Iar inima-mi bătea agale
Pe muzica inimii tale.
Priveam la razele de lună
Pe chipul tău cum se adună,
Cum umbrele fugeau, proscrise,
Când tu zâmbeai, prin somn, la vise,
Iar când gemeai de un vis rău
Eu te strângeam la pieptul meu,
Iar fiecare încruntare
Eu o ştergeam c-o sărutare.
De câte ori te-am sărutat
Tu n-ai ştiut. Dar ai aflat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.