Declarația de presă a chiriașului de la Cotroceni - amnezie sau tupeu și nesimțire?

Ieri, 26.02.2013, cel care ocupă abuziv Palatul Cotroceni a susținut o declarație de presă.

Sincer, nu am avut răbdare și nici stomac pentru a viziona prestația ”live” dar, de dragul păstrării contactului cu realitățile și evoluția evenimentelor din țărișoară, am cătat ”stenogramele” vorbelor pe care băsescul le-a emis cu ocazia apariției susmenționate. Și, ca să nu avem reclamații, am luat textul direct de la sursă, adicătelea de pe saitul oficial al instituției ”Președintele României” (care, nu știu de ce, se cheamă ”presidency.ro”).

În mare, discursul mi s-a părut unul plictisitor, dezlânat și aproape fără sens. Chiriașul de la Cotroceni a părut că încerca, din nou, să ne explice ce a vrut el să spună, de fapt, în răvășelul trimis lui Ponta și Antonescu. Asta e bine pentru cretini, dar pentru mine, care mă consider un om normal, e din ce în ce mai deranjant să apară un individ și să-mi explice că, de fiecare dată, eu înțeleg greșit ce a spus el cu subiect și predicat. În această notă, nu m-ar mira ca azi sau mâine, același personaj să mai facă o întâlneală cu presa ca să îmi explice ce a vrut, de fapt, să spună ieri.

Pe scurt, băsescul s-a arătat iar cu cosițele despletite și rupându-și cămeșa de pe trânsul că o să ne ducem dracului și n-o să intrăm în ”șengăn” că nu a desemnatără Ponta și Antonescu procurorii, că nu-l dă afară cu badigarjii pă Fenechiu, că... cam atât.

A!

Și că își faceră parlamentarii superimunitate, dar acest subiect a fost abordat doar tangențial.

Că, vezi Doamne, cât a combătut el pe la coana Europă pentru binilii tărișoarii, și vineră alde Ponta și Antonescu și strică gheșeftu'.

Și a mai zis că macoveia e super tare și că nu-l cunoaște pe Tokes.

Citind această... hai să-i spunem declarație, nu mi-am putut reprima un sentiment de scârbă viscerală (vis-a-vis de tupeul și nesimțirea individului) atenuată doar de o vagă urmă de milă (provenită dintr-o întrebare cât se poate de legitimă: ”Nu cumva e bolnav grav?”).

Pentru că, din punctul meu de vedere, este imposibil ca un om cu un minim de bun simț și ”cu toate țiglele pe casă” să vorbească despre numirea procurorilor în momentul în care el însuși, prin sclavii săi de la CSM face tot posibilul ca acest lucru să nu se întâmple, punând în comisia de examinare pe morarul veșnic interimar la Parchetul General, adică pe cel al cărui loc urma să-l ocupe cel care era examinat.

Păi morarul e prost să dea aviz pozitiv și să plece acasă?

Pe de altă parte, e destul de nasol să blamezi ”imunitatea parlamentară” și ”miniștrul penal” în timp ce singurul motiv pentru care tu nu ești la pârnaie pentru multele dosare penale în care ești INCULPAT, este faptul că te bucuri de IMUNITATE ABSOLUTĂ. E de porc... Sau de cal, ca să fiu în trendul zilei.

Se tânguia băsescul ca o bocitoare mercenară că: ”Nu mai are dom'le, România, procurori competenți și oameni fără dosare penale pentru postul de ministru?”

Din nou, țin să-i amintesc celui care are escortă cu girofar pe banii mei, că el a ținu-o pe ”Luluța” Procuror General în ciuda avizului negativ dat de CSM-ul de la acea vreme, și că a făcut și face pe dracu-n patru ca morarul să rămână cu orice preț la butoanele Ministerului Public. De asemenea, vreau să reamintesc faptul că, în România, ORICINE se poate trezi cu dosar penal. E de ajuns o plângere formulată la Parchet și gata...! Ai dosar penal! Nu contează că se dovedește că ești nevinovat. Ai/ai avut dosar penal. Simplu!

Nu comentez afirmația că ”nu-l cunoaște” pe Tokes, deoarece mi se pare penibil ca, după ce l-ai decorat cu ”Steaua României” și ai stat alături de el la mai multe evenimente pe vremea când erai jmecher și făceai băi de mulțime, acum să o arzi gen ”pixelul albastru” și să negi evidența.

Mi s-a părut, însă, înduioșător, ”omagiul” adus macoveiei, despre care băsescul spune că ”are o reputație excepțioală, ca membru al Parlamentului European” și pentru care ”garantează că nu este un om care să poată fi condus de nimeni și, cu atât mai puțin, pe bani”.

E... maxim!

Și-mi reprim voma convulsivă și-mi spun: poate omul e bolnav... Poate de la vârstă, poate de la excese, poate de la traume din copilărie...

Poate e grav bolnav...

Crin cu miros de băseală

Nu mai e nici un secret că băsescul nu are, nici măcar accidental, tangențe cu noțiunile de diplomație, politețe, bun simț...

Dimpotrivă, la începuturile sale chiar și-a făcut un titlu de glorie din imaginea sa de ”băiat de cartier” care înjură, este bădăran și (așa cum spunea nuți cu lacrimi de admirație în ochi) mai dă câte un cap în gură pe ici pe colo.

Deși la unii a prins imaginea asta de ”rebel”, mărturisesc faptul că aceste ”caracteristici” sunt dintre cele pentru care îl detest și îl disprețuiesc profund pe chiriașul de la Cotroceni.

Ieri, însă, am văzut că această atitudine este, de fapt, urmarea infectării cu un virus. Un virus extrem de puternic și foarte contagios, denumit ”PUTERE” sau, în limbaj popular, boala ”a uitat de unde a plecat și nu-i mai ajungi nici cu prăjina la nas”.

Această boală, evident contagioasă, l-a ”lovit” și pe liderul liberalilor, Antonescu Crin, acesta numindu-i ”nesimțiți” pe niște jurnaliști care l-ar fi ”agasat” la o conferință de presă, sau ceva.

Asta intră în categoria ”găozar” și ”derbedeul dracului”, nefiind foarte departe nici de ”țiganca împuțită”.

Nu comentez atitudinea jurnaliștilor în cauză. Știu, ca toată lumea, că mulți jurnaliști sunt chiar nesimțiți. Știu că mulți sunt de o agresivitate exacerbată și de multe ori chiar periculoasă. Știu că mulți nu au nici o legătură nu noțiunea de ”presă” și se conduc doar după sloganul ”să nu lăsăm adevărul să strice o știre”.

Știu!!!

Dar nici un om politic, și cu atât mai mult unul care este Președintele Senatului și, dacă nu se întâmplă un cataclism, viitorul Președinte al României, nu are voie să se comporte în felul acesta. Mai ales atunci când se speră ieșirea din ”zodia băsescului”.

Vreau să văd și eu o clasă politică formată din oameni care respectă măcar ”eticheta” instituțiilor și rangului.

Nu mă interesează dacă un politician, la el acasă, se îmbată lemn și își bate nevasta. E treaba lui... și a ei. Nu mă aștept ca politicienii să înceteze, brusc, să mai facă afaceri pe banii publici, să-și pună rudele la conducta cu bani sau beizadelele în posturi calde... Nu îmi fac iluzii cu privire la ”interesul național și binele cetățeanului”...

Vreau doar ca cei care ne conduc să se ridice, măcar în aparițiile publice, la nivelul funcției pe care o au.

Vreau (măcar) o aparență de aristocrație, de ”sânge albastru”.

Sunt conștient că nu o să scăpăm, poate, niciodată de ”ocnași”. Dar vreau și eu niște ”ocnași” cu limbaj și comportament de lord.

Nu mai suport nesimțirea, mitocănia, înjurătura de mamă pe post de discurs politic și flegma în loc de contraargument.

Oamenii politici ar trebui să fie (în alte părți au înțeles asta de mult timp) modelele perfecte de ”comportament public”.

Nicăieri nu există sfinți în politică. Însă la noi nu s-a înțeles că, în acest domeniu, aparența, imaginea, contează, de cele mai multe ori, mai mult decât ”substanța”.

Nu am văzut niciodată un politician american, sau britanic, sau francez, sau de oriunde, lăsându-se dominat de emoții sau sentimente. Mă refer la politicienii ”de rasă”, nu la ”comunitarii” pripășiți la tomberoanele politicii.

Vladimir Putin chiar a avut o replică celebră, atunci când i s-a ”reproșat” de către Hillary Clinton că ”nu are suflet: ”În politică nu ai nevoie de suflet, ci de creier”.

Și sincer, dacă tot știu că sunt furat, înșelat și umilit, măcar să fie din partea unuia ”cu ștaif”, nu e la orice terchea-berchea.

Războiul din pdl-u sau ”Cine sapă groapa altuia...”

Apropiata reuniune a portocaliilor pentru a-și alege șeful a declanșat și un război la baionetă între facțiunile care, până nu de mult, păreau foarte unite sub pumnul de fier al chiriașului de la Cotroceni.

Pe de o parte, blaga a început să simtă gustul ”șefiei”. După ce a fost toată viața ”buldogul de pază” al altora, omul simte că poate să preia, în sfârșit, șefia haitei. De asemenea, el știe foarte clar de ce a fost pus șef la pdl-ica în an electoral: doar nu era nebun băsescul să-și sacrifice preferata punând-o să conducă o corabie din care se vedea doar vârful catargului!

Alegerile parlamentare urmau să fie momentul în care ”buldogul” își rupea gâtul, udrea urmând să vină purtată de ”valul de nemulțumire” al portocaliilor și să dea cu el de pământ, cu binecuvântarea băsescului.

Numai că pdl-ul a obținut un scor mult peste așteptările membrilor (chiar și ale celor mai fanatici și rupți de realitate), așa că ”țunamiul” menit să-l strivească pe ”buldog” s-a fâsâit rău.

Pe de altă parte, nuțica vine cu pretenții care se bazează în primul rând pe susținerea fățișă și agresivă a băsescului, care îi suflă în... pânze cât îl țin puterile, iar în al doilea rând, pe miliardele de euro pe care le-a pompat la acoliți pe vremea când era ministresă ultraabsorbantă de fonduri europene (?!).

Deja portocalii s-au împărțit în două tabere.

Bine...! Am mai auzit zvonuri că s-ar gândi să candideze și falcă și macoveia, dar, sincer, cred că e doar o încercare disperată de a mai fura din susținerea internă a ”buldogului” în favoarea nuțicii, pe model pp-dd și forța... cum îi zicea, ca să păcălim fraierii că suntem alții.

Sincer, înțeleg disperarea băsescului.

În acest moment, el nu mai are ce să-i ofere nuțicii ca să-i mai răspundă la telefon. Nu mai are ministere, nu mai are fonduri de miliarde, nu mai are... cam nimic.

Singurul lucru unde mai țin unii cont de părerea lui este în pdl-u.

Și vrea să o facă șefă, că doar ”el a învățat-o politică”.

Mai este și un alt pericol dacă se alege ”buldogul” șef în Modrogan: acela ca marinarul de la Cotroceni să rămână fără nici un fel de susținere. (nu iau în considerare eventuale ”ruperi”, și nici ”ungurenii”, că nu înseamnă nimic)

Și asta pentru că blaga, ajuns șef, reactivându-i, eventual, pe frații săi de cruce: berceanul și videanul, se poate gândi oricând că marinarului îi stă mai bine pe mare. Înțelegeți dumneavoastră!

Ce mă amuză pe mine la maxim este faptul că, după ce, timp de un an și ceva (aproape doi), portocalii au cântat prohodul USL-ului, spunându-ne pe toate canalele de comunicare cum se destramă, cum se ceartă, cum se rup, cum se bat, acum pdl-ul e în pragul destrămării pe model PNȚ.

D-aia zic că ”cine sapă groapa altuia...”

A dracului înțelepciunea populară! E?

Șatră

Mă muzică de lăutar
Cu gust de foc mocnit în șatră,
Mă dans pe ritmuri de țambal
Pe un fundal cu câini ce latră.

Mă fumegă într-un ceaun
Descântece și ierbi secrete,
Mă bani în păr și praf pe drum,
Mă râset de băieți și fete.

Mă ghici în palmă și-n ghioc,
Mă scârțâit prelung de roată,
Mă talismane de noroc,
Mă coviltire cu prelată.

Mă nori nebuni și ceri albaștri,
Mă fuste largi și colorate,
Mă dorm între pământ și aștri,
Mă viață și mă libertate.

Am aflat că sunt marțian

Ieșind foarte vesel de la întâlnirea cu bocul și cu perspectiva potolului și cocârțului care îl așteptau la restaurant, chiriașul de la Cotroceni a zăbovit o țâră ca să slobozească niscaiva vorbe reporterilor care îl așteptau să-i soarbă vorbele ca pe un pahar de ”inox” (pentru cunoscători) cu patru cuburi de gheață.

Întrebat ”inteligent” de unul dintre așteptători: ”Ce așteptați de la noua convenție și de la noua conducere (n.r. - a pdl-icilor)”, băsescul a răspuns, chiar mai inteligent (??!!):

”Păi..., eu cred că... ar trebui să aștept ce... așteptă... mmm... ăăă... orice om: un pdl revitalizat (...)”

De unde am dedus că, dacă ești om, musai să vrei (aștepți) treaba asta.

Cum eu nu vreau (nu aștept) acest lucru, chiar dimpotrivă, vreau (aștept) ca partidul portocaliu să se sufoce cu propria-i vomă (ca o figură de stil) și să dispară prin împrăștierea membrilor săi (măcar cei marcanți) prin diferite stabilimente din subordinea ANP, realizez, în sfârșit, că nu sunt om.

Considerându-mă, totuși, o ființă dotată cu o oareșicare inteligență, puțin peste regnul animal (mai puțin ”oamenii”) de pe această planetă, am ajuns la concluzia că, nefiind nici om, nici animal, nici plantă (n-am clorofilă), cel mai probabil sunt de pe altă planetă.

Și cred că-mi aleg planeta Marte.

Că e roșie... nu blondă.

Doar un credit

Ne legau fire invizibile. Miliarde de nanofire
De vise comune, de speranțe și de gânduri.
Ne lega pasiunea, ne lega dorința din priviri,
Ne lega respirația sacadată și pulsul accelerat
După nopți de dragoste delicios de carnală.

Ne legau planuri de viitor, ne lega rutina zilnică
Pe care o parcurgeam nepăsători braț la braț.
Ne lega lupta cu grijile cotidiene și discuțiile,
Desele și uneori interminabilele discuții
Prin care căutam cea mai bună soluție.
Ne legau certurile, ne legau împăcările.

Ne lega gelozia ta, ne lega gelozia mea,
Ne lega încruntarea sprâncenelor
Și zâmbetele în colțul gurii.
Ne legau atingerile și mângâierile,
Ne legau tăcerile în doi.

Acum tot ce ne mai leagă e doar un credit
La o bancă la care suntem codebitori.
Iar tu vrei să scăpăm și de el.

Dumnezeu nu bate la ușă

Dumnezeu nu bate la ușa nimănui.
Indiferent că unii îl numesc Dumnezeu,
Allah, Iahve, Buddha, Krishna, Vishnu, Manitu,
Sau sub orice alt nume L-am venera,
De fapt El e unic și
Nu bate la ușa nimănui.

Îl căutăm cu ardoare, avizi,
Uneori cu fanatism, cu violență,
Prin lumea întreagă, prin biserici
Și geamii și temple și sinagogi și altare
Respectând canoane și ritualuri
Impuse de clerici lacomi de bani.

Singurul loc unde nu-L căutăm
Este acolo unde știm, unde ne-a spus că se află:
La ușa noastră. Chiar în fața ușii.
El stă acolo, așteptându-ne să-I deschidem,
Să-L poftim în casă și să-I primim binecuvântarea.

Știm că este acolo din prima zi a vieții noastre.
Uneori îi zărim umbra, uneori îi auzim respirația.
Uneori ne facem atei și zăvorâm ușa.
Uneori chiar punem câini s-o păzească
Să nu intre cineva prin efracție.
Uneori uităm că există o ușă.

Suntem atât de aproape de Dumnezeu...
Nu ne desparte decât o ușă. Doi-trei centimetri de lemn.
Tot ce trebuie să facem este să ne ascultăm
Sâmburele de lumină din noi, indiferent de religie,
Și să deschidem ușa din proprie inițiativă.
Pentru că Dumnezeu nu bate la ușa nimănui.