Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii,
Şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura,
Căci omul e om cât mai are opinii,
Aceasta-i opinia mea.

Adrian Păunescu

miercuri, 7 mai 2014

Când moartea îşi ascute coasa

Iar cad lacrimi din cer
Celor ce nu mai sunt,
Este vuiet de fier,
E război pe pământ,
Muşcă gloanţe din trup,
Iartă-i, TATĂ, din nou,
Omu-i omului lup
Pentru pântecul său,
Curge sânge-n pământ,
E-o mocirlă de sfinţi,
Zac copii în mormânt
Privegheaţi de părinţi,
Trec şenile pe drum,
Se-aud paşi cadenţaţi,
Pute-a moarte şi-a fum
Şi a fraţi sfârtecaţi,
Plâng icoane-n cavou,
Plânge FIU răstignit,
Iartă-i, TATĂ, din nou,
Pentru ei am murit,
Urlă tunuri prelung,
Latră-n noapte pistoale,
Trupuri crude se frâng,
Cruci se-nalţă cu jale,
E-o furtună de fier,
Un tsunami de rău,
Iar cad lacrimi din cer,
Iartă-i, TATĂ, din nou.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.