Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii,
Şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura,
Căci omul e om cât mai are opinii,
Aceasta-i opinia mea.

Adrian Păunescu

vineri, 24 iunie 2011

Prinţ şi cerşetor cu delirium tremens sau "AQUILA NON CAPIT MUSCA"



Încep prin a spune, pentru cei care ar putea fi interesaţi, că nu sunt monarhist. Nu cred că cineva, oricine, este "mai special" decât mine pentru că s-a născut într-un palat. Pentru ca eu "să pun genunchiul în pământ" în faţa cuiva, acea persoană nu trebuie doar să se nască, ci şi să facă ceva. Ceva extraordinar.
Nu cred în "sângele albastru" decât dacă el, "sângele", izvorăşte din înălţimile unui spirit superior. Altfel...
Vreau doar să comentez murdărirea istoriei României de către un personaj care, dacă nu ar fi sinistru prin puterea pe care o are în a ne influenţa vieţile, ar fi cel mult hilar.
Mă refer, bineînţeles, la Băsescu.
Care mai nou, după ce ne-a dat lecţii de politică, de economie, de finanţe, de turism, de transporturi, de reorganizare şi... de cum se bea whisky (la Cronica Cârcotaşilor), a ajuns să ne dea lecţii şi la istorie. Şi nu oricum, ci aşa cum ştie el mai bine (nu istorie ci "a da lecţii"), înjurând.
Repet, nu sunt monarhist, dar mă deranjează foarte tare când un marinar beţiv, fost securist trimis la Anverp ca şef al reprezentanţei comerciale a României comuniste, contrabandist după propriile declaraţii şi inculpat într-un dosar penal aflat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ajuns prin trădare şi "asasinat politic" în funcţia de preşedinte al României, jigneşte o persoană care, la un moment dat, a condus această ţară prin nişte situaţii foarte complicate, reuşind să o păstreze cât mai intactă.
Este foarte simplu pentru Băsescu, care, profitând de toate "deliciile" nomenclaturistului comunist, s-a "reevaluat" în anticomunist la 20 de ani după ce Ceauşescu a murit, să spună că o abdicare semnată, la propriu, cu pistolul la tâmplă, este o trădare şi că semnatarul acestui act este "sluga ruşilor".
E uşor ca, de pe "frontul" împotriva micilor şi cocârţului să judeci oamenii care au în memorie, încă, şuieratul obuzelor conflagraţiei mondiale.
Şi nu înţeleg un lucru: dacă abdicarea cu pistolul la tâmplă te face "sluga ruşilor", cum se numeşte cel care le dă ruşilor energie aproape gratis la Alro Slatina?
Din păcate pentru noi, Băsescu face singurul lucru de care e în stare şi pentru care chiar are calificare: încearcă să distrugă.
Probabil el, în delirurile pe care le are, se visează rege atotstăpânitor, care împarte după bunul plac feuda, care înnobilează sau surghiuneşte după voie şi după toane, care, de ce nu, instaurează o dinastie...
Singura chestie naşpa e că... deja e un rege.
Şi atunci acesta trebuie asasinat. Dacă nu fizic (sper), măcar ca imagine.
Urmează Ferdinand, Carol I, Alexandru Ioan Cuza, Mihai Viteazu, Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare... şi tot aşa, până la Burebista.
Până la urmă, de ce nu?
O minte bolnavă poate spune că şi aceştia au trădat când se retrăgeau în munţi sau când, decimaţi de lupte cu duşmani infinit mai numeroşi, acceptau să plătească tribut.
În istoria recentă am mai avut unul care se credea mai dat dracu' decât toţi înaintaşii. Şi-a încheiat cariera la Târgovişte.
Din punctul meu de vedere, Regele Mihai a făcut singurul lucru "de făcut" într-o astfel de situaţie - l-a ignorat total pe marinar.
Până la urmă, asta înseamnă "sânge albastru": atunci când eşti decorat de SUA pentru contribuţia la scurtarea războiului, când eşti primit oricând de toţi cei care conduc această planetă cu respect şi admiraţie, când viaţa ta se confundă cu o parte importantă nu numai din istoria unei ţări, ci din istoria omenirii, nu bagi în seamă pe unul care era să fie dat afară de "badigarzi" la o întâlnire oficială.

sâmbătă, 18 iunie 2011

România pe etnobotanice


Un proiect de revizuire a Constituţiei propus de Preşedintele României este declarat parţial neconstituţional de către Curtea Constituţională Română pe motiv că proiectul încalcă mai multe drepturi fundamentale, deşi Preşedintele nu are dreptul PRIN CONSTITUŢIE de a iniţia revizuirea iar CCR ar fi trebuit să îi trimită "proiectul" înapoi "fără să deschidă plicul".
În acelaşi timp, Primul Ministru bate câmpii despre asumarea răspunderii pe o lege pentru care e nevoie referendum, ministresa transporturilor are vise cu vrăjitoare, deşi noi avem coşmaruri cu drumurile şi calea ferată, ministrul de interne se joacă de-a "uite banii, nu e banii" cu poliţiştii, jandarmii şi pompierii...
Acum înţelegem de ce nu se închid magazinele de etnobotanice?...

luni, 13 iunie 2011

Două la primărie, două la prefectură...


Nu! Nu este Ghiţă Pristanda, celebrul personaj al lui Caragiale, numărând steaguri.
Este chiar vieţuitoarea care ocupă funcţia de Prim-Ministru al României.
Săracul Emilaş...!
Cred că i-a dictat stăpână-su' Băse prea repede şi nu a apucat să scrie. A ţinut minte doar că sunt 9 motive "pentru care ei sunt mai jmecheri decât... oricine" şi... le-a scos la număr.
Curat murdar coane... Trăiănică!

sâmbătă, 11 iunie 2011

Albă ca zăpada




Chiriaşul de la Cotroceni a mai dat astăzi, încă o dată (a câta oară?), măsura ticăloşiei de care este capabil.
Într-un discurs care mie, personal, mi s-a părut mai mult rodul unei disperări viscerale, Băsescu a discutat despre "problemele românilor", respectiv revizuirea Constituţiei, reorganizarea administrativ-teritorială (de fapt, teme lansate de el şi care nu interesează cu nimic românul de rând preocupat să îşi asigure pâinea zilnică) şi eşecul "cu repetiţie" al aderării României la Schengen.
În prima parte a discursului Băsescu s-a referit la Constituţie, susţinând cu neruşinare că aberaţiile sale privitoare la  Constituţie "au fost bine primite" de populaţie, analişti şi... opoziţie.
Nu stau acum să explic cum o propunere de modificare a legii electorale, menită să împiedice modificarea Constituţiei, este "întoarsă" pentru a fi prezentată ca o dovadă de susţinere a revizuirii.
Mă deranjează doar amestecarea "poporului", care a fost întrebat, în condiţii extrem de dubioase, doar despre parlamentul unicameral şi reducerea numărului de parlamentari, nicidecum de restul cretinismelor. Pe mine, unul, nu m-a întrebat nimeni de restul "modificărilor".
Din tagma cretinismelor, Băsescu aminteşte de "flexibilizarea Constituţiei pentru confiscarea averilor ilicite", sugerând într-un mod ordinar că actuala Constituţie nu ar permite acest lucru. 
Mai exact, este vorba de art. 44 pct. 8 din Constituţia în vigoare care spune că: "Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă."
Adică nimeni nu îmi poate confisca bunurile pe care eu le-am dobândit prin muncă, iar dacă cineva vrea să îmi confişte un bun, trebuie mai întâi să dovedească faptul că l-am dobândit ilegal.
Cu ce îl împiedica asta pe Băsescu să confişte averile ilicite? Cu nimic.
Oriunde pe planeta asta, în orice ţară cât de cât normală, există PREZUMŢIA DE NEVINOVĂŢIE care "acoperă" inclusiv modul de dobândire al averii şi care spune că, atâta timp cât nu s-a dovedit, de către o autoritate a statului că mi-am dobândit averea prin fraudă, aceasta, averea, e a mea şi e legală. Deci nu articolul 44 îl "împiedică pe Băsescu să confişte averile ilicite ci... prezumţia de nevinovăţie. Iar pe asta nu o poate schimba. Şi nici sarcina probei (care este a statului) nu o poate schimba. Aşa că afirmaţia sa rămâne doar o ticăloşie.
Apoi, Băsescu s-a referit la "propunerea" de reorganizare administrativ-teritorială a României.
Şi aici nesimţire şi ticăloşie.
Afirmaţiile conform cărora ideea s-ar bucura de "o susţinere numeroasă" sunt aberante. În afară de sclavii lui oranj, NIMENI nu a fost de acord cu această monstruozitate.
Băsescu joacă iar alba-neagra "întorcând" părerile conform cărora o astfel de reorganizare se face în câţiva ani şi după studii temeinice (dacă vrei să creezi altceva în afară de haos) şi prezentându-le ca pe "adeziuni".
Băsescu este chiar ironic, şăgalnic, spunând despre aceste soluţii alternative  că "de regulă, cele cu termen lung "îngroapă" problema".
După care Băsescu devine "patriarhal", "tătucos", anunţând că va chema toate partidele la consultări şi că, suflet mare, le dă un răgaz mai mare de gândire, ca să nu vină nepregătiţi "la Palat".
El mai face apel ca aceste lucruri "să nu fie tratate din interese politice, de a proteja clientela politică, sau prin minciună publică", şi dă exemplul "minciunii" costurilor pe care ar trebui să le suporte oamenii pentru schimbarea actelor de identitate, de proprietate, ale autoturismelor, ale firmelor etc.
Prost...!
Prost ales....!
Şi "apelul", şi exemplul...
Apelul e de genul "să faci ce zice popa, nu ce face el", iar ideea că actele de identitate s-ar putea schimba la expirarea lor e penibilă. Cartea mea de identitate are valabilitate 10 ani. Deci, teoretic, dacă îmi schimb actele înainte de "reorganizare", eu voi locui 10 ani, oficial, într-un judeţ care nu mai există, poate chiar într-un oraş sau comună care nu mai există. Păi cum interacţionez cu autorităţile? Că poate vreau să mă însor, să înregistrez un copil nou-născut, să îmi deschid o afacere,... să îmi plătesc taxele...
Cum fac?
Băsescu nu ne spune...
Însă Băsescu ne spune că "reorganizarea" va duce la "debirocratizarea" (termenul nu există în DEX, fiind, probabil, o "licenţă poetică" a Băsescului) prin preluarea de către comunităţile locale a "atribuţiunilor judeţului".
A dracu' "debirocratizare" (???)!
Adică, spre exemplu, nu va mai fi o singură Direcţie Judeţeană de Finanţe Publice, cu câte 1-2-3 lucrători pe lângă fiecare primărie. Fiecare "comunitate locală" va trebui, probabil, să îşi facă propria structură, cu director, secretară, contabil, lucrător, femeie de serviciu, paznic...
A dracu' "debirocratizare"!
Apoi a venit apogeul, orgasmul intelectual, "predica de pe munte", dacă mi se permite a fi puţin blasfemic:
"De ce n-am pune reorganizarea administrativă în numele "debirocratizării" (???) şi în numele apropierii deciziei de cetăţean. (pauză de efect) Sau în numele dezvoltării regionale optime, vizionare (pauză de efect) şi nu a abordărilor pe spaţii mici, mărunte, dominate în acelaşi timp de interese politice mărunte".
Adică băăă...!
Omu' are viziune, băăăă! (specialiştii o numesc halucinaţie, dar nu contează)
El e ăla care stă d-asupra "poporului limitat" şi vede, bă, vede-n stil mare.
Voi sunteţi ăia care se ocupă de mărunţişuri, sunteţi nişte găinari, da' el, el a primit iluminarea. El înţelege, el vede, el concepe...
"Trăind în cercul vostru strâmt,
Norocul vă petrece,
Ci eu, în lumea mea mă simt
Nemuritor şi rece."
Aia, bă!

Pe urmă a vorbit de Schengen, spunând că, de fapt, nu e un eşec ci un succes, iar, dacă totuşi, se va dovedi un mic şi neînsemnat eşec, atunci de vină sunt bulgarii, olandejii, francejii, nemţii, justiţia română, în special Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care acceptă multe excepţii şi face rău ţării, Consiliul Superior al Magistraturii care nu e cum vrea el, Parlamentul care nu desemnează cum vrea el şi A.N.I. şi nu priveşte la "interesul naţional".
Deci, e un "succes", iar vinovaţi de eşec (??!!) sunt toţi în afară de Băsescu şi clica lui. Clar?

Pe urmă a răspuns întrebărilor jurnaliştilor, ocaţie cu care "s-a luat", ca de obicei, de poliţişti, medici, cadre didactice, pensionarii, beneficiarii de ajutoare sociale, "leneşii dă nu munceşteră" care, mai pe şleau, "ăştia suge sângele poporului, frate!"
Penibil ca de obicei.
Penibil şi vindicativ.
Plus că a reiterat ideea că "cine nu e în graţiile lui nu pupă guvernare".
Şi a încheiat cu o referire la divinitate şi la sărbătoarea Rusaliilor care, nu ştiu de ce, în gura lui a sunat rău.

vineri, 10 iunie 2011

Când 1% e prea mult

Acum o zi sau două, ministrul de interne, Igaş, ieşea de la o comisie parlamentară unde explicase, sunt convins, pe larg şi în detaliu, cum concedierea câtorva mii de poliţişti, jandarmi şi pompieri o să ne crească nouă siguranţa pe stradă.
Deşi a fost înterbat de reporterii care îl aşteptau ce părere are despre protestele poliţiştilor, ministrul a răspuns evaziv, lăsând impresia că nu se ocupă de "fleacuri" şi motivând că se grăbeşte să plece la nuş' ce întâlnire internaţională unde, citez: "şansele României de a intra în Schengen (nu ŞENGĂN) până la sfârşitul anului sunt de 99%".
E adevărat că nu îmi amintesc dacă dom' ministru a zis şi care an, dar nu mai contează.
Cert este că s-a întors de la acea întâlnire precum câinele de la injecţie, adicătelea cu codiţa între picioare, cu capul plecat şi ochii umezi.
Pentru că, ce să vezi?
Mai marii europii ne-a zisără "pas" şi de data asta, poate la anu'.
Acuma... Orice om cu un neuron funcţional înţelege de ce dracu' ne-ar lua ăia pe lângă ei în Schengen (nu ŞENGĂN). Pentru a avea un câine de pază la "gardul" UE, câine care să latre şi să muşte intruşii, iar ei, occidentali, să şadă la un ceai liniştiţi.
Ori, când tu, la tine în ţară, dai afară poliţişti, jandarmi, pompieri şi poliţişti de frontieră (pe ei îi uitasem), "câinele" pe care contau "ieuropenii" nu prea mai are vlagă nici să fugărească pisici, darămite să se ia la bătaie "parte în parte" cu "invadatorul". Plus că tu dai cam multe cetăţenii "fraţilor" de peste Prut (unii merită, alţii sunt racheţi pur sânge) şi nici problemele cu crima organizată de la tine din ţară nu dai semne că ai putea să le rezolvi. Iar clanurile care acum se ocupă cu trafic de prostituate spre vest, odată cu intrarea în Schengen (nu ŞENGĂN), se pot reprofila rapid pe trafic de imigranţi, profitând de degringolada din rândul forţelor de ordine şi de faptul că, odată intrat în România, cel puţin teoretic, până în Marea Britanie nu te mai întreabă nimeni nimic.
Toate argumentele expuse de mine mai sus, şi altele, multe, constituiau, în opinia ministrului Igaş, "un mizilic" de 1%, restul de 99% fiind reprezentat de "argumente solide privind modernizarea României şi progresele obţinute în domeniul reformării statului, a eficientizării instituţiilor şi consolidării statului de drept, precum şi în ceea ce priveşte securizarea până la etanşeizare a frontierelor, bla, bla, bla..."
Numa' că dom' ministru a uitat un vechi proverb românesc: "buturuga mică răstoarnă carul mare".
Nu mă bucur că nu intrăm în Schengen (nu ŞENGĂN) şi ştiu că nici "buturuga" nu e atât de mică pe cât o vrea Igaş, şi nici "carul" atât de bine încleiat încât să reziste la orice.
Remarc doar faptul că autorităţile ne mint cu neruşinare şi că, uneori, 1% e prea mult.

marți, 7 iunie 2011

Repetent la "Costituţional"

O ştire apărută mai deunăzi "pe televiziuni" vorbea despre faptul că Emil Boc, în calitatea sa pe care o are de premier care este, vrea să îşi asume răspunderea (a câta oară?) pe un proiect de lege privind reorganizarea administrativ-teritorială a României.
Ştirea e "pe surse", aşa că nu trebuie luată ca adevăr absolut.
Nu comentez ideile cretine privind "voievodatele", ceea ce ar face din cei care vor conduce aceste entităţi, nu-i aşa, VOIEVOZI.
Imaginaţi-vă pe Flutur, actual preşedinte de Consiliu Judeţean, VOIEVOD...
Scabros!
Numai că, beneficiind de nescaiva studii juridice "care le-am făcut", nu mi-a sunat bine ceva.
Şi dacă nu ştiam că Emilaşul e profesor de Drept Constituţional şi are şi titlul de doctor în drept, cu o teză de doctorat în domeniul Dreptului Constituţional (în care susţinea avantajele parlamentului bicameral faţă de cel unicameral, dar acuma s-a sucit), aş fi crezut că propunerea e făcută de un terchea-berchea de pe stradă, care molfăie "bomboane agricole" la scara blocului.
Pentru că, vedeţi dumneavoastră, în Constituţia României, la art. 3 alin. 3 se prevede că: "Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii." 
Adicătelea nici măcar Sfântul Duh (iertată fie-mi blasfemia) nu poate modifica organizarea administrativ-teritorială a României decât MODIFICÂND CONSTITUŢIA. Iar această modificare nu am auzit-o în "proiectul" lui Băsescu.
Bine... eu ştiu că gaşca asta care conduce România nu se prea "împiedică" în Constituţie, da' nici nu poate să facă de capul ei.
Boc poate să îşi asume răspunderea pe ce vrea el, să decreteze ca hârtia de closet să fie folosită pe ambele feţe, să dea Ordonanţă ca să nu mai cadă grindina... ORICE. Dar nu poa' să-şi angajeze răspunderea în probleme care privesc modificarea Constituţiei.
Naşpa!
Şi am mai văzut nişte cretini care spuneau că "Parlamentul unicameral şi 300 de parlamentari trebuie musai prin revizuirea Constituţiei, că dacă se face prin modificarea Legii electorale, poate fi modificată în fiecare sesiune parlamentară".
Asta denotă două aspecte:
- unul de nesimţire crâncenă, legat de faptul că ei "se tem de modificarea legii după bunul plac al parlamentarilor", în condiţiile în care ei au modificat Codul fiscal de 11 ori într-un an, Legea salarizării unice de vreo două ori întru-un an şi altele, pe care, culmea, îşi angajaseră răspunderea, deci se presupune că "stiau" că sunt bune. E cam ca în "zicerea" aia cu "hoţul strigă hoţii".
- al doilea aspect se referă la faptul că oranjadele SIMT că, după alegeri, pleacă acasă. Altfel, dacă sunt tare în p...rocent şi încrezător că o să conduc România încă... 100 de ani, de ce să îmi fac griji? Cât sunt eu "la putere", adicătelea 100 de anişori, nu modific legea, deci nimeni nu o modifică, deci se aplică, deci e ca şi cum ar fi Constituţie, deci veşnică.
Doar că, pe lângă faptul că Boc e varză la disciplina Drept în general şi Drept Constituţional în special, atât el cât şi gaşca lui au (cel puţin conform unor sondaje pe care le iau, totuşi, sub auspiciile unei "îndoieli rezonabile") mai puţină popularitate decât plopul de la marginea drumului.

sâmbătă, 4 iunie 2011

Viaţa domnului Lăzăroiu

Cine îl cunoaşte pe Sebastian Lăzăroiu?
Sau, mai bine zis, cine nu îl cunoaşte?
Este celebrul fost consilier al lui Băsescu, cel care scria poveşti cu Albe ca Zăpezi, Scufiţe Roşii şi Capre cu iezii aferenţi, având pretenţia că explică metaforic societatea românească.
Ca să mă înscriu în trend, îl voi denumi pe Sebastian Lăzăroiu "răţuşca cea urâtă".
În primul rând datorită faptului că cei care l-au văzut (iar cei care nu l-au văzut pot căuta pe "net" să se convingă), ştiu că monsiu Lăzăroiu nu este în pericol de a fi declarat vreodată nici "Mister Univers" şi nici " cel mai chipeş mascul din lume" (sau din România, sau din Bucureşti, sau de pe scara blocului...).
În al doilea rând pentru că, dom' Lăzăroiu fuse până mai deunăzi consilier pe probleme de împins vântul la deal al lui Băsescu, dar vru să se dea intelectual şi zise nasoale de UDMR. Drept consecinţă, UDMR-ul s-a 'niervat iar Băsescu i-a tras lui Lăzăroiu un şut în cur şi l-a dat afară, decât să piardă susţinerea maghiarilor şi, implicit, să i se ducă dracului guvernul cu Nuţi cu tot.
Bineînţeles, motivul oficial a fost acela că dom' Lăzăroiu a decis să plece pentru a se dedica în totalitate "scrisului şi analizei".
Bag seamă că, ori Lăzăroiu e un geniu, ori "opera" fu cam subţire, pentru că, după câteva săptămâni de plimbat pe la tocşoaie la televiziunile "mogulilor cinstiţi", acesta fu "uns" aseară în funcţia de ministru al muncii, pe scaunul lăsat liber de Botiş.
Şi uite-aşa, împins de foame mai abitir decât de muze, "răţuşca cea urâtă" a renunţat la a deveni o "lebădă a culturii şi analizei fine a fenomenului socio-economico-politic din România", acceptând cu lacrimi în ochi şi cu glas tremurând ciolanul baban întins de stăpână-su Băse.
Bieînţeles că în acest post nu i se cere să aibă intelect, ci să execute întocmai şi la timp orice şi pe oricine i se ordonă.
Iar România mai pierde o mare speranţă în ale "intelectualităţii fine şi rafinate".
Asta până şi-o da iar drumul la gură, şi iar primeşte o rangă în incisivi.
Sau poate latră doar la comandă...
Mac, mac!

Îl cam strânge Constituţia

Acum 3 zile, într-o conferinţă de presă halucinantă, ocupantul funcţiei de Preşedinte al României a adus la cunoştinţa "poporului suveran" proiectul său de revizuire a Constituţiei.
Probabil că lui Băsescu actuala Constituţie "i-a rămas mică", aşa că vrea să "croiască" una pe măsura "măreţiei" sale. Asta, bineînţeles, cu încălcarea flagrantă a cărţuliei încă în vigoare, pe care el are obligaţia nu numai să o respecte, ci şi să o apere, fiind "garantul" ei.
Un mic amănunt a trecut neobservat în rândul analiştilor care au disecat acţiunea chiriaşului de la Cotroceni: Preşedintele României nu poate iniţia de unul singur revizuirea Constituţiei. Articolul 150 alineatul 1 (nu ALINIATUL cum zicea Băsescul) teza întâi, prevede că "revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului".
Deşi formală în cazul de faţă (doar nu credeţi că s-ar fi opus Boc), acest mic amănunt a fost ignorat.
Apoi, ascultând discursul Băsescului, am observat că el a făcut dese referiri la "experienţa sa". Cine sau ce îl recomandă pe acest personaj sinistru ca fiind în stare să emită judecăţi care să fie introduse în Constituţie?
"Din experienţa personală..."
Antonie Iorgovan se răsuceşte în mormânt.
De când a ajuns Băsescu să se pronunţe asupra Constituţiei României?
Taie toate imunităţile, dar Preşedintele are imunitate absolută. De ce? "Ca să existe un pilon de stabilitate". Şi care ar fi, mă, ăla? Tu?
Suspendarea Preşedintelui se face numai cu avizul Curţii Constituţionale. Păi, după ce mai mult de jumătate dintre judecătorii Curţii sunt puşi de tine, mi se pare al dracului de convenabil să îi trimiţi pe alţii după avize.
Judecătorii TREBUIE să respecte Constituţia şi deciziile Curţii Constituţionale.
Asta vine în urma faptului că tăierile salariale, deşi declarate (după părerea mea în mod fraudulos) constituţionale, au fost contestate şi anulate în instanţele judecătoreşti din toată ţara. Aşa că Băsescu a ajuns la concluzia că e mai uşor să îţi subordonezi 9 judecători de la Curtea Constituţională decât câteva sute de parlamentari (împotriva suspendării) sau câteva mii de magistraţi.
De asemenea, excluderea legilor privind politica bugetară şi fiscală de la controlul judecătoresc mi se pare rodul unui creier extrem de deteriorat.
Adică, într-o ţară care se pretinde democratică şi are pretenţii de apartenenţă la UE, NATO şi alte organisme internaţionale considerate elitiste, poate exista ceva, ORICE, care să nu fie supus controlului judecătoresc?
Pentru Băsescu se poate.
Adică dacă mâine zice: "Introducem impozit pe respirat", se cheamă că e politică fiscală şi nu poate fi atacat în instanţă. 
Şi alte prevederi halucinante, ca aceea că un ministru nu poate fi remaniat decât după consultarea Preşedintelui "pentru că altfel nu îi emit decretul de revocare din funcţie sau de numire".
Cu alte cuvinte, pe Băsescu îl deranjează rău că actuala Costituţie nu îi permite să numească el, direct, miniştrii. Deşi a făcut-o în dispreţul legii fundamentale, Băsescu s-a gândit "să intre în legalitate", dar nu schimbându-şi atitudinea conform legii ci schimbând legea după propria voinţă.
M-a îngreţoşat, de asemenea, desele referiri la "poporul suveran", popor pe care, cu puţin timp în urmă, îl numea "limitat".
Bă...!
SICTIR!

miercuri, 1 iunie 2011

Primul pas spre secesiune

Politica "paşilor mărunţi" practicată de UDMR începe să dea roade dintre cele mai consistente, grevată pe o evidentă şi criminală impotenţă a celui care ocupă funcţia de Preşedinte al României şi a celor care se joacă de-a guvernul cu vieţile noastre.
Înfiinţarea aşanumitei "reprezentanţe a ţinutului secuiesc" la Bruxelles dovedeşte, dacă mai era nevoie, că UDMR-ul (atenţie, nu ungurii din România) chiar vorbeşte serios.
Încălcarea flagrantă a Constituţiei României nu mai interesează pe nimeni, populaţia de rând fiind mult prea obişnuită cu terfelirea acestei "cărticele" de către "bravul cârmaci", ca să mai bage în seamă acest lucru.
Totuşi, un lucru nu a fost remarcat:
Înfiinţarea acestei "reprezentanţe" nu ar fi fost posibilă fără acordul EXPLICIT al autorităţilor române, recte Băsescu (pentru că Boc nu există). Şi asta pentru că UE nu ar fi permis NICIODATĂ legitimarea unei regiuni separatiste în cadrul unei ţări membre dintr-un motiv extrem de puternic, şi anume acela că mulţi "grei" ai uniunii au propriile probleme de secesiune. Amintesc doar Spania cu "ţara Bascilor" şi Marea Britanie cu Irlanda de Nord.
Trebuie să fi cretin să crezi că ăştia ar fi creeat un precedent atât de periculos pentru ei înşişi, recunoscând o "ţară a secuilor" fără a avea acordul statului român.
Cu alte cuvinte, UDMR-ul s-a dus la UE cu ştampilă şi plaivaz de la Băsescu, pentru că altfel îi dădeau ăia afară cu paznicii.
Asta cam sună a ÎNALTĂ TRĂDARE, adică exact infracţiunea pentru care cel care ocupă funcţia de Preşedinte poate fi trimis pe termen lung într-un concediu la Jilava - Fortul 13.
UDMR-ul este de admirat, din punctul meu de vedere, pentru două lucruri: are câţiva maeştrii în şantaj politic şi se ascunde incredibil de bine în spatele denumirii de "secui", deşi la recensământul din 2002, sub 300 de persoane s-au declarat ca făcând parte din această etnie.
Această "reprezentanţă" poate fi socotită de către unii ca fiind un lucru nesemnificativ, însă dacă luăm definiţia unui stat, observăm că "întreţinerea relaţiilor diplomatice cu alte state şi organisme internaţionale" este o trăsătură definitorie.
Iar "reprezentanţa" poate fi asimilată rapid, atunci când va veni momentul cu... o ambasadă a unui stat suveran şi independent - Ţara Secuilor.