Ori suntem bananieri, ori nu mai suntem...!

Știrea m-a amuzat la maxim.

Faptul că băsescul a... dat afară pe unii din Palatul Snagov ca să-și facă fiică-sa nunta, mi se pare genial.

Ce poate fi mai tare de atât?

Ce mai contează că ăla ”tocmise localul” cu un an înainte? Ce mai contează că exista un contract, că și ăla era tot cu nunta, că era normal ca EBA să ”o pună” pe 8 că era stabilimentul liber,că...? Ce mai contează?

A venit marinarul și a zis: ”Bă! Vă ia mama dracu'! Toată lumea afară că se mărită fiică-mea!”

Asta dovedește încă o dată că suntem departe..., departe rău de orice pretenție de țară normală la cap.

În patria ”licuriciului”, o conferința unui candidat la funcția de președinte s-a anulat pe motiv de uragan.

Pot să pun pariu, în lumina celebrei ziceri bociste: ”Dacă tancul merge prin nisip, avionul de ce nu zboară prin cenușa vulcanică?” (adică dacă porcul râmă, râma de ce nu porc?), că, dacă îl împingea păcatul pe uraganul ăla să dea o raită pe la Românica iegzact la nunta beizadelei, își găsea beleaua cu SPP-ul, de-l amânau ăia de-i mergeau fulgii (mă rog, norii).

Nu e super tare cum, abia făcut scăpat din nou în curtea Cotrocenilor, atotputernicul neamului s-a ocupat prima dată de... gonirea unora dintr-o cârciumă ca să facă beizadeaua paranghelie?

De la ”problemele reale ale românlor” pe care le deplângea din garajul unde fusese exilat, s-a ajuns instantaneu, odată cu schimbarea Logan-ului cu coloana oficială, la numărarea sărmăluțelor și a perișoarelor de la aperitiv.

Graba asta ca fata cu nume de număr auto să-și pună ”pirostriile”, mie îmi sună a grețuri matinale și a întârziere gravă de ”perioada aia din lună”. Nu m-ar mira ca peste 7-8 luni, marinarului să i se nască, ”prematur”, un nepot (sau o nepoată).

Și după atâta muncă să-i gonească pe ăilalți, auzii că meniul costă în jur de 70-80 de euro.

Ori a rămas ”tătuca” lefter după campanie, ori familia asta e a dracului de zgârcioabă!

Păi la mine în oraș, la un restaurant normal, un meniu decent, fără ”egzotice” costă cam 120-150 lei, adică undeva la 35 de euro, fără băutură.

Cum nu cred că băsescul o să vină cu baxul de ”uischi” și vedrele de vin d-acasă și nici că invitații o să plătească molanul la bar, probabil că în banii ăștia e inclusă și ”udeala”.

Așa că ori RAAPPS-ul i-a făcut ”promoție” lu' șefu' și i-a dat caviarul la preț de iahnie și șampania la preț de apă de la robinet, ori invitații (vreo 450 din câte am auzit) ar fi bine să vină cu ”sanvișul” în geantă și cu ”plătica de votcă” (pentru cunoscători) în buzunarul de la piept.

Și cică e ”nunta anului”.

În rest... se cunună roaba EBA cu robul SYDA, în numele... tatălui ei. Aaaam... un sictir...

România vestalelor

Scandalurile din ultima vreme, pe tema reîntoarcerii băsescului urmare a mizeriei CCR, sincer, nu m-au impresionat.

Cred în continuare, cu riscul de a supăra pe unii, că 10% din cei 7.4 milioane de oameni care au votat ”DA”, dacă ieșeau în stradă, altfel se scria istoria.

Cu o mână de oameni la ”Universitate” nu se face primăvara nici la 40 de grade.

Astăzi însă, pe seară, am aflat de la televizor de... tânguiala CCR care, cică, ar fi solicitat ”instituțiilor” să-i ”repereze onoarea”, onoare care, vezi Doamne, ar fi fost grav afectată de comentariile... unor cetățeni.

HAI SICTIR!!!

Nu halesc deloc imbecilitatea cu ”să nu comentăm deciziile magistraților”.

Eu zic să le comentăm, să le analizăm, să le studiem și, dacă sunt cretine, la dracu', să le și criticăm.

Curtea Constituțională, după ce s-a jucat de-a ”uite pragul, nu e pragul” cu nervii ”românlor”, are atitudine de centuristă prinsă cu scârbavnicul mădular în bolta palatină dar care are pretenția de a i se ”proteja imaginea”.

La fel și Consiliul Superior al Magistraturii, instituție care, în umila mea opinie, e total inutilă de vreme ce membrii sunt numiți politic.

Mă uitam și la unii ”jurnaliști” care erau așa... scârbito-disprețuitori la adresa manifestanților din stradă, și la unii politicieni (evident portocalii) care, după ce au stat ascunși, acum ies și ne căinează că e secetă...

DOAMNEEEE!!!

Țara asta e plină de dudui cu himenul plin de pânze de păianjen și de duduci cu ața de la puță legată cu noduri gordiane.

Toate spurcăciunile pământului, toată scursura lumii, toți cretinii neamului au tupeul de a pretinde să îi respectăm doar pentru faptul că stau cu curul pe niște scaune și ocupă niște funcții pe care, apropo, noi le plătim.

Dar nu e vina lor...! Nu....!

Dacă așa i-a învățat stăpânul lor...

Apropo de băsesc.

Unde e, frate?

Că nu a mai hăhăit de câteva zile și sunt în pericol să îmi revină tensiunea la normal.

Cred că se pregătește de nunta lu' Eba cu... Syda (așa am văzut, că se scrie cu ”Y”).

Și, ca să fiu în ton cu titlul: Eba o să poarte voalul lăsat? Sau a ”necinstit-o” fiul ”guzganului rozaliu” hrebenciuc, iar Syda o ia doar pentru... zestre?

Lăsând gluma la o parte, mă scârbește din ce în ce mai mult tupeul unora care pretind onoruri de regi, ei fiind ultimii ocnași.

Cum să o arzi îngeraș când tu ești talpa iadului??!!

Cred că pedeapsa romanilor pentru vestalele care se dovedeau... CURVE, ar fi ”salutară” și în zilele noastre.

Când nu vor mai lătra câinii în Giurgiu?

Cu riscul de a isca polemici din partea organizațiilor sau persoanelor care ocrotesc câinii, scriu aceste rânduri în speranța că, în timpul vieții mele, se va face ceva.

Urbea mea natală are o istorie... bogată, indisolubil legată de câini.

Toată lumea a auzit vorba conform căreia ”latră câinii în Giurgiu”, cu diferite versiuni: ”urlă”, ”umblă” etc.

Și explicațiile istorice sunt destul de felurite, dar nu stau acum să le detaliez.

Ceea ce vreau să aduc în atenție este faptul că, de 2-3 ani, ”impulsionată” și de interzicerea, practic, a oricărei metode profilactice (”sterilizarea” e doar o metodă de a face bani mulți fără să faci nimic), numărul câinilor vagabonzi din municipiul reședință de județ, Giurgiu, a crescut exponențial.

La 20 de metri de blocul meu, în preajma unei fundații de bloc părăsite, sunt vreo 6. Bine organizați în haită și hrăniți de niște... ”creaturi miloase”, ei sunt coșmarul bicicliștilor care trec la 6 dimineața la serviciu.

În spatele blocului, altă gașcă, doar de 3, pripășită pe lângă niște garaje, aleargă după mașini.

În Parcul Alei sunt vreo 2-3 haite: una la fosta Prefectură, una în fața sediului Poliției de Frontieră, iar cea de-a treia ”face raiduri” de la ”sediul” de lângă Canalul Plantelor.

”Pietonalele” sunt, de asemenea, sub ocupație canină. Chiar aseară am numărat 8-9 câini plimbându-se agale pe Strada Gării, printre mesele și clienți teraselor.

La Turnul cu ceas e altă haită, 5-6, hrăniți din milostenia... cetățenilor din blocurile învecinate care, decât să ducă gunoiul la tomberon, aruncă resturile pe geam și se ocupă dulăii.

În Portul Giurgiu... nu mai vorbesc. Sunt cel puțin 4-5 haite, începând de la Zona Liberă până la ”Căpitănie”.

În Cartierul Tineretului, la fel. La fiecare 2-3 blocuri există măcar 1-2 câini ”blânzi, care nu mușcă”.

Autoritățile nu fac nimic pentru că sar în sus organizațiile de protecție a câinilor. Organizațiile nu fac nimic pentru că nu sunt ajutate de autorități.

Eutanasierea e ilegală.

Sterilizarea e doar pe hârtie și în conturi. Și chiar dacă s-ar face, pe mine mă deranjează câinii care mușcă, nu ăia care se încârligă, așa că ar trebui lucrat la capătul cu dinți nu la cel cu... organe genitale.

Deocamdată cetățenii rămân să trăiască simțindu-se din ce în ce mai mult ca niște tolerați în orașul câinilor vagabonzi.

Toți sunt egali, dar unii sunt mai egali decât alții

Știrile despre vizita lu' neica Gordon m-au enervat la maxim.

Las la o parte că personajul e un fel de valet al muierii lu' Bilică Clintonu, ăla cu saxofonu. Nu dau doi bani nici pe faptul că textele emise de nenea ăsta sunt, de fapt, dictate de ”licurici”.

Pe mine mă enervează la maxim tupeul jegos cu care acest... cărător de țucal vine să ne dea nouă indicății că cum să facem și să dregem, ignorând în cel mai ticălos mod votul a 8,5 milioane de oameni.

Mă doare în cur de leșinurile lu' frau Merkel, de îngrijorările lu' ”Barosu” și de ”testele” aduse de lachei din ”state”.

Micționez cu patimă pe toate principiile pe care toți cretinii vor să ni le bage pe gât dar pe care ei nu le aplică la ei în bătătură.

Neica Gordon, ăsta, dacă se ducea la el la SUA și zicea că votul a 8,5 milioane de oameni nu contează, cred că îl pupa mă-sa rece în secunda doi.

Fiindcă acolo ”dimocrasi” se apără de fiecare cetățean cu trancanul în mână.

Dar, când aterizezi într-o colonie, chiar și valet fiind, îți permiți să o arzi smardoi, chiar dacă nu faci nici cât o ceapă degerată, că nu are cine să te contreze și să te trimită acasă cu o amprentă de bocanc pe cur.

Jegurile astea așa-zis apărătoare ale democrației mondiale vor să impună românilor ceva pe care românii, o bună parte dintre ei, nu îl mai vor.

Nu sunt luate în seamă nici aberațiile Curții Constituționale, nici atitudinea de Gestapo a Parchetului General și a serviciilor de informații, nici atitudinea evident infracțională a unor personaje evident suferinde, care visează lovituri de stat și războaie civile.

Contează doar că 8,5 milioane de români au votat ”cum nu trebuia” și cum ar fi vrut ”Barosu” și ”licuriciul”.

Sincer, aș fi fost tot atât de revoltat dacă nemernicii ăștia ar fi încercat să intervină, chiar dacă la referendum ar fi votat 7,5 milioane împotriva demiterii.

Și asta pentru că m-am săturat de ipocrizia cu care niște javre încearcă să ne ”ia ochii” cu ”dimocrasi”, de fapt ei urmărind interese cât se poate de pecuniare.

Din punctul meu de vedere, și SUA și UE pot să se ducă dracului atâta timp cât încearcă pe mine ”medicamente” pe care se tem să le încerce pe propriile popoare.

Știu că, în realitate, nu se poate fără ăștia, dar încă mai am o speranță, mai ales că băsescul a dat interviu la ”Vocea Rusiei”. Poate începem să găvărim paruschi.

Până la urmă, decât o democrație falsă, mai bine o dictatură veritabilă...

S-a îngrijoratără lumilii

Bă, vericule! Bă, auzii niscaiva zvoane de mă luă așa..., cu leșin de la lingurică.

Că-mi detei seama, auzi, îmi detei seama că România noastră, țara noastră, deh, e importantă tare la nivelu' mapamondului. E importantă dă n-are aer. E ca... gaura din macaroană.

Păi văzui io, mai deunăzi, la tilivizor, cum să îngrijorară, vericule, toți despre soarta Românicii, de se puseră pă jale mai dihai decât bocitoarele la priveghi.

Să îngrijoră ”Barosu”, și cu el toată Ieuropa. Ăsta, ”Barosu”, trimise scrisori la mai marii Românii să vazără ce face să rezolve criza că e îngrijorare mare în ”cancelariilii europii”. D-aia o văzusem io pă madam-frau Mercăl încercănată toată și umblând cu părul despletit, dă grija noastră.

Americanii, cică, și ei e îngrijorați. Chiar mai abitir dăcât ieuropenii, că îl și trimit pă unu, dă-i cară țucalu' lu' muierea lu' unu' Bill, dă fuse șef pă la ei, ca să vază ăla ce e la noi și dă ce nu e bine și dă ce e rău și să ne certe.

Io, ca umil țăran român, le-aș spune tuturor ăstora, lu' alde ”Barosu” și lu' alde americanu, doar atât:

Ia mai mereți în p...atria voastră, măi inteligenților, că aici nu e colonia voastră. Om fi noi mai subțiri cu tehnologia, mai nașpa cu șoselele, mai varză cu instituțiile, dar nu suntem un popor de maimuțe pe care să veniți voi să-l ”umanizați”. Mai ușor cu pianul pe scări când e vorba de sfaturi, că nici la voi în țărișoare situația nu e ”pink”. Și dacă noi hotărâm că nu mai vrem cu un băiat, indiferent cine e ăla, puteți să vă dați și cu posterioarele grase de pământ, că n-aveți ce face.

Mai scutiți-ne de sfaturi, că, atunci când oamenii își dădeau foc în față la Cotroceni, nu v-am auzit găvărind.

Nici când s-a votat o lege numărând din 3 în 14 nu v-ați îngrijorat.

Așa că MUCLES!!!

Pierdut democrație. O declar nulă.

Mă uit la televizor în ultimul timp și mă minunez.

Toată lumea o arde cu ”democrația”, cu ”statul de drept”, cu ”instituțiile”...

Eu cred că, normali la cap fiind, ar trebui să renunțăm la vrăjelile astea și să recunoaștem, odată pentru totdeauna, ceea ce suntem de fapt: o dictatură ”bananieră”.

Argumentele pentru această ”asumare” sunt evidente.

În primul rând, existența ”păstrătorului adevărului absolut”. În ultimii ani, un singur om a știut ce e bine pentru ”supușii săi”, a hotărât ce trebuie făcut și a impus executarea deciziilor sale.

În al doilea rând, ”statul de drept” s-a rezumat la ”emanarea” unor legi aberante, de multe ori împotriva populației, de multe ori adoptate într-o manieră crâncen penală, doar de dragul de a face pe plac ”marelui cârmaci”. În același timp, legile adoptate erau încălcate imediat chiar de cei care le adoptaseră.

În al treilea rând ”instituțiile”...

Serviciile de informații la ”butonul 3” al unui singur om, urmărind adversarii politici când își duc copiii la școală.

Parchetul General anchetând zelos și începând urmăriri penale de azi pe mâine împotriva celor care ”l-au deranjat pe șefu”. Anchete care încep brusc. Oameni plimbați prin fața camerelor de filmat cu scopul clar de a le distruge imaginea publică, după care nu se mai întâmplă nimic. Prelungiri ale șederii în funcție a unor procurori făcute nu numai ilegal, ci și cu sfidarea oricăror reguli de bun simț. ”Confiscarea” unor documente (listele electorale permanente) fără nici o legătură cu relevanța juridică ci doar pentru intimidarea celor care au votat într-un anumit fel. Amenințări emise dintr-un garaj care se materializează în dosare penale a doua zi.

Curtea Constituțională care emite un document oficial în plen, după care, a doua zi, un judecător modifică acel document pentru că așa vrea el sau așa i s-a spus, fără să îi mai întrebe și pe ceilalți (vorba udrei: dacă unul era prezent, se presupune că toți sunt prezenți).

Mai adăugăm la astea și ”protecția externă” de care se bucură ”regimul” din parte ”cancelariilor europene”, o protecție specifică, acordată de suzeran vasalului, în care nu contează decât plata peșcheșului, și avem tabloul complet.

De-asta zic eu că ar trebui să renunțăm la fițele de ”virgină de Dorobanți” și să acceptăm ceea ce suntem: o populație (nu un popor) într-o colonie experimentală.

”Dimocrasi”, ”liberte, egalite, fraternite”, ”hiumăn raits”,...

Hai ”let it in the blood”!

Am uitat bucuria

Prinși în vâltoarea a ceea ce unii numesc ”politica din România”, nu mai suntem în stare să vedem și să ne bucurăm sau să ne întristăm de lucrurile cu adevărat importante.

Stăm încrâncenați și cu dinții scrâșnind așteptând masochist următoarea lovitură a ”politicienilor”. ”Facem politică” deși habar nu avem ce dracului înseamnă și cu ce se mănâncă.

În acest timp trec pe lângă noi oportunități de a ne descreți frunțile și de a fi, măcar pentru o clipă, fericiți.

Îmi aduc aminte de când eram copil că Olimpiada însemna întotdeauna ”post negru” de aproape orice alt program. Și nu vorbesc doar de vremurile de dinainte de 1989, când nu prea aveai ce vedea la televizor dacă nu aveai ”antenă de bulgari” (în zona mea).

Spectacolul sportiv era urmărit de toți, de la copii la adulți, se făceau comentarii, se încuraja, se striga...

Acum nu cred că mai mult de 30% dintre români știu că avem o campioană olimpică la gimnastică sau că avem prima medalie olimpică din istoria sportului românesc la haltere-feminin.

Cred că mai puțin de 10% dintre români știu cine a fost Mihaela Ursuleasa.

E... deprimant.

În schimb, toți românii, ”de la fașă la barbă albă” știu toate picanteriile caftelii băsescului cu USL-ul, ba chiar au păreri și judecăți ”pertinente” cu privire la subiect.

”Politica” asta ne-a mâncat sufletele ca un cancer, de am ajuns să nu mai știm și să nu mai vrem să ne bucurăm sau să plângem pentru copiii noștri.

Se întâmplă ceva...

Am sentimentul material că se va întâmpla ceva. Ceva grav, ceva care va schimba (sau va încerca să schimbe) realitatea românească.

Când spun asta, mă bazez pe două fapte, aparent fără legătură directă.

În primul rând, ”răzgândeala” CCR care, brusc, după ce ieri a zis că se mai gândește până pe 12 Septembrie, azi vine și zice că nici 31 August nu e rău.

De ce și-ar fi ”tăiat” judecătorii Curții Constituționale, benevol, două săptămâni de concediu?

În al doilea rând m-a frapat puțin ieșirea cetățeanului cu tricou albastru. Pe fundalul compus din Constituția României, acest băiat a trecut la amenințări directe la adresa primarilor din totă țara și la adresa unor funcționari.

În mod normal, având în vedere situația în care se află, nu cred că ar fi trebuit să pronunțe cuvântul ”celulă”.

Faptele astea mă fac pe mine să cred că cetățeanul cu tricou ”a primit o carte bună”, cum se spune. Cred că ”serviciile” care îi sunt, încă, fidele, i-au dat ceva care i-a redat tupeul.

Nu pot face presupuneri cu privire la ce ar putea fi. Însă, cu siguranță, pentru noi, cetățenii de rând, nu va fi bine.

Pentru că singurul mod în care băiatul cu tricou se poate salva, este distrugerea celor care sunt împotriva lui. Iar împotriva lui sunt (cel puțin) 7,5 milioane de români.

Aud la televizor că unii dintre judecătorii CCR se gândesc la demisie...

O Românie cu imaginea unei țări fără instituții, cu un președinte suspendato-demis care o denigrează și cu un guvern blocat de niște cifre din care nu mai știe cum să iasă, nu va fi, în opinia mea, un tărâm locuibil.

Băiatul cu tricou aplică frenetic tactica ”pământului pârjolit”, iar opozanții săi nu sunt în stare, încă, să controleze ”flăcările” și să risipească ”perdelele de fum”.

Curtea Constituțională, între realitate și legalitate

Curtea Constituțională a României a decis, surprinzător, să amâne pronunțarea asupra referendumului din 29 Iulie, până pe 12 Septembrie.

Motivul?

CCR dorește verificarea listelor electorale permanente pentru a vedea dacă mai corespund realității, mai ales că Ministerul Administrației și Internelor, în cel mai pur stil mioritic, a declarat oficial că ”nu își asumă răspunderea pentru corectitudinea datelor”.

Între timp Antonescu rămâne interimar, iar băiatul cu tricou de polo bleu vorbește tot din curticica lui.

De fapt, după părerea mea, CCR nu a făcut altceva decât să își mai acorde un răgaz, să vadă ”încotro bate vântul”.

Din punct de vedere legal, decizia Curții era simplă. Legea referendumului vorbește clar despre NUMĂRUL PERSOANELOR ÎNSCRISE ÎN LISTELE ELECTORALE PERMANENTE. Nu spune nicăieri despre recensământ, despre evidențele CNAS...

Singurul fapt care se ia în considerare la validarea referendumului, conform nenorocitului ăluia de ”prag”, este numărul celor înscriși OFICIAL pe listele electorale permanente. Morți, răniți, plecați, interziși... Legea nu distinge.

Conform legii în vigoare, referendumul ESTE INVALIDAT.

Doar că onorabilii judecători ai CCR și-au dat seama că turnul de fildeș în care s-au închis se cam clatină. Nu poți să ignori o realitate de 7,5 milioane de oameni, chiar dacă, teoretic, nu ar avea dreptate.

Nu poți să le spui la 7,5 milioane de oameni: ”Sunteți niște imbecili! Marș acasă, proștilor”, chiar dacă acei oameni ar fi imbecili și proști.

Pentru că, până la urmă, ”vox populi, vox dei”.

Iar când ”populi” are o ”vox” de 7,5 milioane, se vede treaba că nici măcar ”dei”-lor CCR-ului nu le mai cade bine nectarul.

Așa că au amânat decizia o lună și ceva, să se mai calmeze spiritele.

În Septembrie încep școlile, oamenii o să fie ocupați cu ”caiete și ghiozdan pentru ăla micu'” și nu o să mai dea importanță la ce s-a întâmplat ”acum o lună și jumate”.

Până atunci se ”reactualizează” și listele electorale...

Iar dacă oamenii nu vor uita iar numerele nu vor fi în favoarea lor, judecătorii Curții Constituționale au ”ieșirea de urgență” a art. 2 din Constituția României: 

”Suveranitatea națională aparține poporului român care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice, corecte, precum și prin referendum.

Nici un grup și nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.”

Adică, dacă ”vox populi” va fi la fel de puternică și de vehementă și pe 12 Septembrie, ”Zeus” va avea o mare problemă.

Astenie de politică

Guverne trec, guverne vin,
Se prăbușesc, sonor, sisteme,
La noi e-același veșnic chin
Și repertoriu de blesteme.

Se descompun mirositor
Ideologice versete,
Nouă, părinții triști ne mor
La cozile pentru rețete.

Averi se fac și se desfac,
Trec banii dintr-o bancă-n alta,
Poporul ăsta-i tot sărac,
Sub sceptrul unei alte Yalta.

Vin ani și trec în fugă ani,
Noi încă mai sperăm ilogic,
Conduși de hoți și șarlatani,
Orbiți de drogul demagogic.