Mă judeci?
Crezi că mă cunoşti atât de bine
încât să ai o părere despre mine?
Poate că ceea ce vezi e doar o mască.
Poate că ceea ce vezi tu nu are legătură
cu cine sunt cu adevărat,
ci doar cu ceea ce vreau să-ţi arăt,
cu ceea ce vrei tu să vezi.
Mă judeci?
Tu nu vezi nici cicatricile de pe corpul meu,
darămite cicatricile din suflet.
Tu, bărbat sau femeie,
străin pentru că niciodată nu m-ai văzut
deşi poate ne cunoaştem,
nu ştii ce urme a lăsat timpul şi viaţa
pe trupul meu,
în sufletul meu.
Mă judeci?
Nu mi-ai văzut niciodată lacrimile
cum nu mi-ai văzut niciodată zâmbetul.
Poate ai stat la aceeaşi masă cu mine,
poate ai mâncat aceeaşi mâncare cu mine,
poate ai băut aceeaşi băutură cu mine,
dar niciodată nu am stat la masă,
nu am mâncat şi nu am băut împreună.
Poate crezi că mă cunoşti...
Te înşeli.
Sunt puţini cei care mă cunosc.
Cu ei împart acelaşi suflet.
Iar tu nu eşti printre ei.
De aceea îţi permiţi
sa mă judeci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.