Iar vine ploaia, iar se-adună nori,
Şi iarăşi vântul a-nceput a bate,
Iar o să tremuri, ca de-atâtea ori,
Şi iar o să ai mâinile-ngheţate.
Şi iar ne vom adăposti discret,
De stropi şi de lumini de felinare,
Sub pomi de vis, sub streaşini de concret,
Să ne-ncălzim cu flăcări de uitare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.