Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii,
Şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura,
Căci omul e om cât mai are opinii,
Aceasta-i opinia mea.

Adrian Păunescu

marți, 31 iulie 2012

Referendumul celor vii

A fost referendumul.
A trecut.
Încă se mai bat unii să demonstreze că rezultatul a fost favorabil lor.
Sincer, pe mine nici nu mă mai interesează rezultatul.
Bineînțeles că a existat un ”prag” cretin și ilogic, un prag împotriva căruia s-a pronunțat inclusiv Comisia de la Veneția, spunând că este nedemocratic să consideri cetățenii care absentează, din diverse motive, ca fiind favorabili unei variante de răspuns la întrebarea referendumului.
Bineînțeles că a existat un boicot masiv și, după părerea mea neconstituțional.
Bineînțeles că s-a votat după listele de acum 10 ani, fiind numărați și oameni care au trecut de mult la cele veșnice.
Bineînțeles că au existat presiuni imense asupra oamenilor să nu meargă la vot.
Bineînțeles că... ORICE.
Nu mă interesează!!!
Pe mine mă interesează doar faptul că, din cele prezentate la televizor, au votat cam 8,5 milioane de români.
8,5 MILIOANE DE ROMÂNI.
Indiferent că au votat pentru sau împotriva demiterii, acești 8,5 MILIOANE DE ROMÂNI sunt românii vii, românii care ființează, care respiră, care gândesc, care nu au emigrat din propria viață.
Asta mă face mândru că sunt român, la fel ca ei.
Nu mai zic că e o participare record pentru o problemă punctuală.
Restul, cei care nu au votat, se împart, după mine, în trei categorii:
1. Cei care au fost în imposibilitate fizică de a vota. De exemplu, a avut omul un accident și e puțin în comă. Nu a putut să meargă la vot, dar a fost numărat, datorită ”pragului” că e împotriva demiterii. Sau muncește în străinătate și are, de la el până la secția de votare de la consulat, 4-500 de Kilometri.
2. Cei care nu au mers la vot pentru că ”toți sunt la fel, nu e treaba mea, nu mă afectează”. Din punctul meu de vedere aceștia sunt ”comatoșii” voluntari. Adicătelea sunt dotați cu un creier funcțional (de multe ori), dar aleg, din motive personale, să nu îl folosească. Nu sunt, totuși, o cauză pierdută, deoarece pot să redevină vii la un moment dat.
3. Cei care nu au mers la vot pentru că ”așa ne-a zis X-ulescu”. Ăștia  sunt morții. Nu au conștiință proprie, nu gândesc, iar creierul, cât au, le funcționează doar la nivel de impulsuri instinctuale primare. Nu sunt ”materie vie” ci doar ”compuși organici” pe care viețuitoarele îi folosesc în interes propriu.
Ar mai fi și cei care nu au votat pentru că au fost amenințați cu pierderea locului de muncă sau cei care ”și-au vândut buletinul”. Primii intră, însă, în prima categorie, iar ceilalți într-a treia, deși, uneori, 50 de lei sunt valoroși rău pentru cineva care nu a mai mâncat o roșie de ani de zile.
Însă toate astea aproape că nu mai contează.
8,5 MILIOANE DE ROMÂNI..., DE CETĂȚENI...
Îmi amintesc de filmul ”Infanteria stelară” unde, dacă voiai să fii ”cetățean”, trebuia să te înrolezi în armată ca să aperi Pământul de nuș' ce invazii. Cei care nu doreau puteau face orice, mai puțin să ocupe o funcție ”publică” sau să se pronunțe cu privire la măsurile guvernului planetar.
Similitudinile sunt, pentru mine, flagrante. 8,5 MILIOANE DE ROMÂNI au ales să fie CETĂȚENI. Să se implice în viața cetății așa cum au crezut ei.
Restul...!
A fost referendumul românilor vii.

marți, 24 iulie 2012

Ce înseamnă democrația?

Conform Dicționarului explicativ al limbii române (DEX), democrația este:
”1) Formă de organizare și de conducere politică a societății, care proclamă suveranitatea poporului. 2) Formă de guvernare a statului, bazată pe separația puterilor și pe votul universal. 3) Stat căruia îi este proprie o astfel de organizare. 4) Metodă de conducere a unui colectiv, care asigură participarea tuturor membrilor la luarea deciziilor importante.”
Mi-am permis să scot în evidență definiția care mi se pare mie cea mai importantă.
Democrația e ”pe voturi”. Cine are mai multe, câștigă. Cine are mai puține, le reprezintă cu onoare pe acelea.
Dar întotdeauna democrația e ”pe voturi”.
Am auzit în zilele astea o aberație inimaginabilă: ”să apărăm democrația neprezentându-ne la vot”.
”Să nu legitimăm lovitura de stat prin votul nostru”.
Lăsând la o parte inepția cu ”lovitura de stat” dată prin referendum, mie mi se pare că a îndemna (sau, uneori, a obliga) oamenii să nu voteze este orice, numai democrație nu.
”Legitimarea” de care îi este atât de frică băsescului nu are nimic de-a face cu realitatea. Dacă realitatea este așa cum o crede (sau vrea) el, românii merg la vot, pun ștampila pe ”NU”, iar el se întoarce la Cotroceni.
Dar, la fel cum a procedat în cazul nenumăratelor moțiuni de cenzură la adresa bocului, băsescul nu vrea să riște ”trădări”. Decât să existe șansa ca unii să voteze invers, mai bine îi ține pe toți acasă.
Bine... Nu mă miră la băsesc. El ar face orice ca să nu plece de la Cotroceni. Sunt absolut convins că dacă USL-ul i-ar propune într-un mod care să îi dea siguranță, băsescul ar fi cel mai fervent susținător al lui Ponta.
Pe mine mă miră că mulți oameni, altminteri destupați la minte și cu un orizont destul de larg, au aderat la această idee. nu mă refer la slugile băsescului, ci la oamenii de pe stradă.
Fără să-și dea seama de capcana grosolană în care au căzut și fără să realizeze faptul că renunță de bunăvoie și pe termen nelimitat la prerogativele de cetățeni, am auzit pe mulți spunând: ”Nu votez! Să se bată între ei.”
Din păcate nu ne dăm seama că ”bătaia” lor ne face nouă vânătăi.
A nu vota, din punctul meu de vedere, înseamnă a nu-ți recunoaște tu-ție un statut cu care te-ai născut și pe care nimeni altcineva nu poate să ți-l ia. statutul de om al cetății.
A renunța la dreptul la vot înseamnă, pentru mine, a te sinucide social. Din acel moment nu mai faci parte din comunitate. Nu numai că nu ajuți cetatea, dar o și pui în pericol prin faptul că ființezi ca individ consumator de resurse dar inutil din punct de vedere al agorei.
A îndemna oamenii să nu meargă la vot, chiar dacă prin asta își asigură continuitatea la Cotroceni, transformă băsescul dintr-un dictator absurd, într-un absurd dictator.
Nu numai că le cere oamenilor să apere ”statul”, adică pe el, dar le cere și să adere la ideea unei democrații unde nu votează nimeni.
Sincer, indiferent de rezultatul referendumului, eu voi putea să îmi consolidez (sau, poate, să îmi schimb) părerea despre o parte a populației româniei.
Eu cred că cine se vrea cetățean trebuie să își asume și responsabilități și riscuri, nu numai drepturi.

luni, 23 iulie 2012

Scrisoare către Cristian Vieru

Salut, frate Cristi! Să-mi fie iertat
Că-ți scriu prima dată-n doi ani și mai bine.
P-aici, pe la noi, multe s-au întâmplat
Și-am mare nevoie de-un sfat de la tine.

P-aicea, bătrâne, e, parcă, război,
Se-njură mai marii cu spume la gură,
Iar cei care plâng la final suntem noi,
Că nu mai avem nici de o-mbucătură.

Ne-au pus, frate Cristi,-n tranșee pe toți,
”Privații” se-ncruntă când văd bugetarii,
Copiii de-o lună-s suspecți de-a fi hoți,
Iar tinerii bleastămă pensionarii.

Ne-au luat, frate Cristi, cam tot ce-am avut,
Doar aerul încă nu poartă acciză,
În rest, au vândut ce era de vândut,
Că parcă și stema e luată-n franciză.

Cam asta e, Cristi, p-aici, pe la noi,
De când ai plecat, astea se întâmplară,
Noi tragem de-aceleași eterne nevoi,
Ei trag ca șacalii din leșul de țară.

De-aceea ți-am scris, frate Cristi, să-ți spun,
Și n-am vrut deloc să-ți provoc întristare,
Răspunde-mi, te rog, c-o povață, om bun,
La astă tardivă, tardivă, scrisoare.

miercuri, 18 iulie 2012

USL - test de fidelitate

Scriam acum câtva timp despre faptul că migrarea masivă a foștilor pdl-iști la partidele din USL, nu mi se pare chiar o chestie bună, lăsând la o parte avantajul câștigat în Parlament.
Acum au trecut alegerile locale, foștii pdl-iști ”rebrenduiți” au ocupat funcțiile negociate la ”schimbarea bărcii...
Urmează, însă, ceea ce eu consider testul suprem al fidelității ”noilor achiziții” față de noile partide care le-au dat, pe lângă o noi sigle, și noi funcții.
Mă refer, bineînțeles, la referendumul de demitere a băsescului.
Acum se va vedea clar cine este, pe bune, ”convertit” la usl-ism sau cine e doar ”sub acoperire”.
E simplu: la locale, având interes, toată lumea a procedat tradițional, adică s-au cărat oameni la secțiile de votare, s-au împărțit bani și cadouri... Clasic.
Acum vine ”testul”.
Se va vedea care dintre ”aleșii locali” se vor ”bate” cu aceeași ardoare pentru a aduce oameni la vot pentru referendum, cum au făcut-o pentru propriile scaune.
Eu am curaj să pariez că prezența la vot pe localități, comparată, va fi net favorabilă localelor.
Oricât ar invoca unii ”sezonul concediilor”, eu sunt sigur că vom avea exemple de scăderi cu 40-50% și mai mult, în unele localități în care ”domnesc” pdl-iști ”pocăiți”.
Cred că ”mințile luminate” ale USL-ului ar trebui să analizeze foarte atent aceste aspecte și să ia măsuri, deoarece mi-e teamă că rămânem cu piratul pe cap.

luni, 16 iulie 2012

Paradoxul electoral ”demos+kratos”

Oamenii
Se bat,
Se înjură
Și se calcă în picioare
Pentru a alege
Pe cei
Care
Își vor bate joc
De ei
În următorii
Patru-cinci
Ani.
Și toată
Mascarada asta
Se cheamă
”Puterea poporului”.

joi, 12 iulie 2012

Ultrașii portocalii

Mai zilele trecute, am postat pe pagina mea de FB o ”stare” referitoare la presupusul slogan al băsescului și al șlehtei portocalii: ”vara asta se poartă alb”, exprimându-mi dorința de a-i vedea în... dungi verticale.
Era o postare absolut nesemnificativă, una din miliardele de pe NET.
Spre surprinderea mea, un individ a simțit nevoia să comenteze imediat că sunt prost și USL-ist. Era unul dintre acei oameni pe care îi ai în lista de prieteni de pe FB dar nu ai habar cine sunt sau cum dracului au ajuns acolo. Chestia cu ”prost” nu m-a deranjat, dar ”USL-ist” era o minciună sfruntată.
I-am răspuns stimabilului domn că nu sunt afiliat politic și nici nu am simpatii pentru un anume partid, dar impresia mea este că el e oranj crâncen.
Mi-a confirmat culoarea sa politică printr-un potop de înjurături la adresa mea și a unui prieten care ”îndrăznise” să îi spună să se potolească.
Bineînțeles că i-am șters postările, l-am scos din listă și ”i-am dat interzis” pe pagina mea.
Ce m-a surprins la ”comentariile” acelui portocaliu nu au fost înjurăturile (am crescut la periferia orașului și cred că pot să înjur mult mai artistic decât el), ci faptul că a repetat frecvent sintagma ”săracule”.
Probabil că în cercurile portocalii, îmbuibate de bani de la buget, apelativul ”sărac” e o jignire, e o chestie nașpa, e mai rău ca înjurătura de mamă, sau ceva...
Oare cât de prost poate fi cineva să creadă că mă jignește spunându-mi ”săracule”?
E ca și cum ar încerca să mă jignească spunându-mi... ”brunetule”, sau ”crețule”...
Foarte, foarte scăzută calitatea umană în tabăra portocalie...
Adevărul că ”ultrașii” care se respectă au foarte puțini neuroni pe care îi marinează bine în alcool, ca să funcționeze cum trebuie.
Cu privire la acești umanoizi, parafrazez un citat celebru: ”proști dar (sper că nu prea) mulți”.

marți, 10 iulie 2012

Sunt, oficial, slab (adică nu sunt gras)

Sper că vă mai aduceți aminte de formularea nazistă a băsescului care compara bugetarii cu niște ”grași” care stăteau în spinarea ”slabilor” muncitori în sistemul privat.
Dacă nu cumva, în bunul său stil, s-a răzgândit deja, țin să-l anunț că, începând de astăzi (de fapt de ieri, 09.07.2012) sunt, oficial, un slab care îi ține în spate pe el și pe șleahta lui odioasă, incluzând-o și pe fiică-sa.
Și asta pentru că în data amintită mai sus am încasat PRIMUL MEU SALARIU din mediul privat, din ”economia reală” (ce clișeu cretin!!!).
Adicătelea, începând de acușica, sunt, oficial, plătitor de taxe din BANII MEI.
Și e pe bune. Nu e ”la negru”.
E cu cont în bancă, e cu card, e cu virament, e cu taxe și impozite plătite... Deci e pe bune.
Suma nu o divulg pentru că (o ard ”escian”) e confidențială.
Doar ca să-i oftic pe cei care mă doreau înfrânt, spun că e comparabilă cu ce luam în poliție, cu singura diferență că aici poate crește în funcție de performanța mea.
Nu vreau să creadă cineva că denigrez în vreun fel bugetarii.
În ciuda unor clișee parțial adevărate, parțial cretine, ”a lucra la stat” presupune, de multe ori, să nu stai o clipă.
Din punctul meu de vedere, dacă analizăm dificultatea, ”greutatea” muncii, există diferențe destul de mici între ”stat” și ”privat”. Peste tot, dacă nu ești ”jmecher” și nu te dai bine pe lângă șef, muncești de-ți sar capacele.
Iete că nu murii, și nici nu îmi fuse frică de muncă. Fiindcă am muncit la fel de mult și ”la stat”, și aveam antrenament.
Așa că, din postura mea OFICIALĂ (ce-mi place!!!) de cetățean simplu, slab, cocoșat de un băsesc gras și de șleahta lui puhavă (și nu numai de ei), vreau să spun:
DAȚI-VĂ JOS, JAVRELOR! 

luni, 9 iulie 2012

Arde țara!

Se crapă pământul și arde mocnit,
Plămânii respiră văpaie,
Pe străzi fierbe-asfaltul ca fierul topit
Și florile plâng după ploaie.

E-o arșiță densă, un aer vâscos
Și vântul adie melasă,
Pe cer e un soare de-un alb tenebros
Ce vălure tabla pe casă.

Nimic nu se mișcă, e-un iad împietrit,
Se văd peste câmpuri, Morgane,
E-o ploaie de foc și de aur topit
Ce arde albite ciolane.

duminică, 8 iulie 2012

Tactica: ”după noi, potopul”

Văd zilele astea niște grețoșenii inimaginabile, niște ticăloșii și niște mizerii incredibile.
La televiziunea cu nume indecent se titra, la un moment dat: ”Loazele au mai picat un BAC”, sugerându-se o vină politică a celor din actualul guvern. Fără a ține partea nimănui, cred că e o ticăloșie scârboasă să încerci să dai vina pe cineva pentru un sistem care a fost distrus de oamenii pe care tu îi pupi în dos. Atunci când funeriul făcea varză sistemul de învățământ, aceleași slugi numeau asta ”reformă”. Acum e vina... nu știu cui.
Bine...! BAC-ul din România e odios. E făcut de niște idioți, de la programă până la subiecte. Nu poți să dai tuturor aceleași subiecte, în primul rând pentru că nu toți elevii își doresc să meargă la facultate.
Mi s-ar părea mult mai logic (și funeriul așa a dat ”bac-ul” în străinătate) un examen diferențiat pe 2-3 nivele de dificultate, în funcție de dorința celui examinat.
Dacă vreau să merg la facultate, susțin un examen mai greu, dacă vreau să fac o școală postliceală, dau BAC-ul mediu, iar dacă vreau să mă angajez dau examenul mai ușor. E simplu.
De asemenea, nici nu vreau să îi apăr pe ”tinerii” care, în multe cazuri, au creierul terci și nu se gândesc decât la bani și distracții.
O altă cretinitate o consider mestecarea la nesfârșit de către unii pupincuriști a ideii de ”lovitură de stat”, de ”puci”, de...
Dacă o lovitură de stat se dă prin referendum, atunci prefer o lovitură de stat unei ”democrații” băsesciene.
Mi se pare cea mai ticăloasă  și mizerabilă chestie să plângi acum de grija ”justiției” și a ”instituțiilor statului”, care, vezi Doamne, ar fi în pericol de... habar n-am, de vreme ce n-ai scos un cuvânt sau, mai rău, ai încercat să motivezi tote ticăloșiile băsescului la adresa aceleiași justiții și a acelorași instituții.
Am văzut niște ”jurnaliști” labeunu (scuzați expresia) care acuzau Curtea Constituțională că subminează statul de drept pentru că nu a dat aviz negativ la suspendarea marinarului. Aceeași Curte Constituțională, atunci când a aprobat tăierea salariilor, când a dat girul pentru impozitarea pensiilor, când a făcut o grămadă de ticăloșii, era bună, independentă și minunată.
Cât de CURVĂ poate fi un om care linge acolo unde a scuipat, după care iar scuipă, iar linge,... și tot așa.
Am aflat și că toată ”opinia mondială” se dă de ceasul morților mamii ei de grija democrației din România.
Eu nu pot să nu constat că interesele evident bănești ale grupurilor financiare externe sunt ombilical legate de rămânerea băsescului la Cotroceni. Și nu cred că interesele astea se bazează pe legile concurenței sau competitivității, că astea sunt valabile sub orice regim, nu depind de băsesc.
Însă toate odioșeniile astea fac foarte mult rău României pe plan extern.
Dar portocaliilor nu le pasă. Indiferent ce se întâmplă cu populația, cu țara, cu... orice, nu îi interesează dacă nu sunt ei la putere.
Dacă nu mai conduc ei la România, atunci măcar să o distrugă total.
Asta mi se pare odios.
Pentru că țara asta nu e a ticăloșilor și a pupincuriștilor, ci a mea și a altor cetățeni.
Iar noi vrem să trăim într-o țară normală, nu într-un deșert portocaliu.

sâmbătă, 7 iulie 2012

(IN)JUSTIȚIARII

Băsescul a fost suspendat și urmează ”să se întoarcă la popor”, așa cum îi plăcea lui să spună pe vremea când făcea băi de mulțime și smardoia copii la mitinguri.
Românii au, astfel, ocazia să se pronunțe dacă mai vor cu băsescul sau nu. Dacă nu mai vor cu el o să urmeze alegeri prezidențiale ca să spună românii cu cine vor.
Ca să fiu sincer, eu nu am încredere în români, așa că ori vom rămâne cu băsescul pe cap, ori, în nemărginita noastră imbecilitate, ne vom alege unul și mai rău. Oricum, consider că suntem o populație de masochiști, așa că nu îmi fac iluzii.
Deși mă bucur că marinarul își ia bastârci în freză, nu pot să nu observ unele chestii cel puțin discutabile din partea actualei puteri, așa că nu ”îmi pun speranța” nici în ăștia.
Pe mine mă amuză faptul că, brusc, toată lumea se tăvălește de grija ”justiției”. Începând de la băsesc, trecând prin macoveie, blag și până la intelectualul nepereche ungurean, toți se dau de ceasul morții că cum o să fie justiția subordonată de USL.
De cealaltă parte, actualii la ciolan se îngurguțează și ei jurându-se pe puradei că nu vor să subjuge justiția, ci vor doar să o elibereze de sub ”greaua moștenire” a băsiștilor.
Mă amuză acest fapt pentru că, în opinia mea, trebuie să fi cel puțin tâmpit să crezi că, într-o țară ca România, justiția a fost vreodată sau va fi vreodată independentă de politic.
Atâta timp cât judecătorii, de la primul la ultimul, sunt numiți de Președintele României, deci de o persoană cu preocupări politice asumate, mi-e imposibil să cred că un judecător poate da o sentință fără să se gândească ce impact va avea ”la șefu”.
Știu că unii încă mai cred în judecători independenți, în Făt-Frumos și în Moș Crăciun...
Îmi place cum, dintr-o dată, justiția a devenit subiect favorit de discuție, depozitara unor virtuți care, vezi Doamne, nu ar trebui întinate, deși până acum câteva zile, dacă întrebai 100 de români, 110 nu aveau încredere în justiție și credeau că judecătorii sunt corupți.
Bineînțeles că subiectul este foarte ofertant într-o campanie electorală, tocmai datorită faptului că, din milioanele de nemulțumiți față de justiție, s-or găsi unii care să spere că votându-l pe X sau Y vor fi mai puțin plimbați pe la ușile tribunalelor și li se va face dreptate.
Pe de altă parte mă oripilează aparițiile unor personaje... scabroase de-a dreptul care s-au trezit să facă dreptate și să comenteze ce e rău și ce e bine pe lume.
Mă îndoiesc de faptul că ambasadorul SUA la București știe un sistem mai democratic decât cel în care poporul își exprimă voința.
Indiferent cât de ilegali și neconstituționali au fost USL-iștii, ”faza cu poporul” trebuie făcută, așa că nu se poate vorbi de o lovitură de stat, decât dacă și în SUA, Franța, Germania etc, acceptăm că, măcar odată la 4 ani  se dă câte una.
Înțeleg frica portocaliilor de referendum, pentru că văd că sunt pe cale să piardă și ultima ancoră (ca s-o ard marinărește) a lor în sferele puterii. Și credeți că, dacă băsescul e demis, mai se uită cineva la pdl?
De asemenea înțeleg ”preocuparea” pentru ”independența” justiției.
Ceea ce nu înțeleg este ”gura mare” a unor jurnaliști și oficiali străini care urlă cât îi țin bojocii că e în pericol justiția din România, deși până mai ieri, tote forurile europene ne monitorizau TOCMAI pentru problemele din justiție.
Să înțeleg că aceste probleme fuseseră rezolvate integral săptămâna trecută?
Sau că justițiari lu' pește sunt doar ticăloși și plătiți de băsesc pentru a-i sufla în pânze?

miercuri, 4 iulie 2012

Și totuși...

Astăzi am pornit televizorul târziu.
Am alergat toată ziua și nu am avut timp să mă uit la știri.
În primul moment mi-a tresărit inima de bucurie.
Vasile Blaga revocat de la șefia Senatului...
Roberta revocată de la șefia camerei Deputaților...
Băsescul amenințat cu suspendarea și făcând spume la gură de furie...
Curtea Constituțională (o instituție de o importanță crucială, populată însă de unii dintre cei mai jegoși slugoi ai băsescului) pusă la respect...
Avocatul Poporului (habar n-am cum în cheamă), revocat...
OAU!!!
Recunosc faptul că m-a încercat, așa, o satisfacție personală auzind aceste lucruri.
Cred că asta mă face să nu fiu ”un bun creștin”, dar m-am bucurat că toată șleahta asta de nespălați se tăvălește în chinuri.
ȘI TOTUȘI...
Nu cred că pot fi bănuit de afinități portocalii, cu atât mai puțin băsiste, dar... nu voiam așa.
Da! Îmi doream și îmi doresc să îi văd pe toți cei enumerați mai sus (și pe mulți alții), suferind, fiind umiliți și călcați în picioare...
Dar nu așa!
Nu pot fi de acord ca o infracțiune să fie combătută prin altă infracțiune. Nu pot fi de acord ca un rău să fie combătut prin alt rău, chiar dacă cel de-al doilea e mai mic. Nu pot fi de acord ca legea să fie încălcată pentru a-i pedepsi pe cei care au încălcat legea.
Știu: ”cu samuraii lupți ca samuraii, cu tâlharii lupți ca tâlharii”.
Dar nu te mai poți chema ”samurai” dacă ai folosit metodele tâlharilor.
Trebuie dați jos din funcții toți siniștrii de mai sus?
Răspuns: DA.
Se poate face acest lucru în mod legal?
Răspuns: DA.
Și trebuie să se facă legal până la detaliu, până la paranoia. Pentru că nu te poți legitima ”făcând dreptate”, ci ”făcând justiție”, asta apropo de un articol mai vechi.
Nu pot să nu vomit când văd cum toți portocalii, cu acte sau fără, se dau cu posterioarele de pământ pentru că, după ce au ”domnit” încălcând orice lege scrisă și nescrisă, le-a venit rândul să guste din propriul rahat.
Dar nici acțiunile de forță ale actualei puteri nu îmi provoacă sentimente mai bune.
Aa! E bine că USL s-a trezit din letargia contemplativă și a trecut la acțiune.
Însă eu vreau cu ”Nurnberg-uri”, nu cu linșaje.
Vreau garanția că noua putere e altfel, nu doar că e împotriva vechii puteri.
Vreau să curgă sânge, dar nu cu orice preț.
Această ”ieșire cu tancuri” a USL-ului, așa cum susțin portocalii, e perfect legitimă, perfect justificată și, din punctul meu de vedere, extrem de necesară.
Dar metoda... Metoda lasă mult, mult de dorit.
Pentru că îmi amintește de acțiunile prin care băsescul și-a supus toate instituțiile statului.
Și oricât aș vrea ca piratul și gașca lui să se ducă pe copcă, schimbarea ”stăpânului” instituțiilor până ieri băsiste e... doar o schimbare de stăpân și atât.
Eu vreau un Parlament, o Curte Constituțională, un Avocat al Poporului, niște servicii de informații, niște INSTITUȚII în general, FUNCȚIONALE, CÂT MAI INDEPENDENTE (total independente e o utopie) ȘI CÂT MAI PROFESIONISTE.
Nu mă încălzește cu absolut nimic faptul că CCR nu va mai asculta de băsesc ci de Ponta. Nu mă încântă faptul că roberta pleacă pe coclauri dacă cine o înlocuiește vine în același mod și are și el un ”telefon scurt”, dar cu alt apelant.
Oare cer prea mult dacă cer... NORMALITATE???!!!

duminică, 1 iulie 2012

Țara care nu este...

În țara-n care chiorul e-mpărat
Și iarna nu-i cu vara de o teapă,
Sunt tot mai mulți acei cu doctorat,
Tot mai puțini acei ce dau la sapă.

În țara cu ”succesuri” fel de fel
Și fiice cu vânzări îmbârligate,
Vezi tot mai mulți cu grad de colonel
Și tot mai rar cătane-adevărate.

În țara-n care ești ”ejaculat”
De nu te dai așa cum bate vântul,
Toți sunt experți în ”manageriat”
Și nu mai știm cum să arăm pământul.

În țara-n care poți să fii când vrei
Tu pentru tine-admiratoare pură,
”Bărbați de stat” sparg banii la FeMeI,
Iar ”goagălul” e culmea de cultură.

Din țara-n care ești analizat
După CV, nu după ce știi face,
Prea mulți specialiști au emigrat,
Și au rămas prea multe dobitoace.