Parcare din Piața Centrală Giurgiu e MOARTEA.

Muncipiu' Giurgiu, adicătelea urbea în care viețuiesc, are o piață (mă refer la o piață mai măricică, nu la 2-3 tarabe puse între blocuri).

I se spune Piața Centrală.

În jurul acestei piețe sunt străzi. Cu sens unic. Și parcări din linii trase cu creta pe asfaltul pus din banii cetățenilor, linii între care parchează mașinile cetățenilor care plătesc 1,5 lei/h celor care au tras liniile cu cretă.

Doar că, dacă te apucă o dorință nebună să folosești parcările în cauză... ei bine, e imposibil.

O latură a pieței e ocupată de taximetriști.

Pe o altă latură strada este îngustă și nu sunt ”amenajate” linii pe asfalt.

Laturile 3 și 4 sunt pline de mașinile angajaților de la instituții și magazine, de microbuze sau ”papuci” cu varză, conopidă, mere, portocale, banane, ananas și alte ”produse agricole” ca să-și facă tot românul provizii și conservăraie de iarnă.

Așa că, dacă te apucă dorința susmenționată, ai doar două șanse de reușită: ori te prezinți la parcare pe la 6 dimineața, ocupi locul și le dai cu tifla funcționarilor și piețarilor; ori te duci pe la 6-7 seara, când se termină balamucul, parchezi și lași mașina peste noapte acolo. Acasă poți să ajungi cu taxiul sau pe jos, ca să te poți lăuda că ”faci mișcare”.

În rest, dacă, spre exemplu, ești un om normal, care își duce copilul la școală la ora 8 dimineața, sau care seara preferă să stea cu familia, nu să pândească locuri de parcare, ești victimă.

Parcările sunt pline, străzile adiacente la fel, din două benzi de circulație, una e ocupată cu mașinile celor care, negăsind loc de parcare, le-au lăsat acolo, blocând pe cei care erau deja în parcare și care, evident, vor să iasă dar nu pot pentru că sunt blocați, pietonii țâșnesc de după microbuze cu o inconștiență vecină cu demența, într-un capăt al pieței e o groapă imensă lângă care stau, cu un aer filozofic, 5-6 muncitori și un buldoescavator (cică se lucrează la rețeaua de gaze), piețarii plimbă căruțuri uriașe cu marfă, ”testând” din când în când vopseaua mașinilor parcate claie peste grămadă...

Și peste tot haosul ăsta domnește imperial ÎNCASATORUL DE PARCARE.

Majoritatea sunt femei și multe au bun simț, însă mi-a fost dat să întâlnesc una... Nu numai că nu făcea nimic pentru ca pune ordine cât de cât în parcare (deși dacă tot se plătește, cineva s-ar aștepta și la ceva civilizație), dar ”încasa” cu sârg și de la cei care opreau mașinile în mijlocul drumului, blocând circulația.

Ori, în momentul în care omul a dat banii, pentru o oră e ”apropritar” pe bucata aia de asfalt.

Ce dacă nimeni nu mai poate trece?

El a plătit, ea a încasat... E totul legal. E totul bine.

Mai rău e cu circulația în zonă.

Și n-am văzut picior de polițist local, deși acum câteva luni, când se ridicau mașini, tot de către o firmă privată, Poliția Locală ”acorda sprijin” cu foarte mult sârg, fiind nelipsiți din zonă.

(Mai pica d-o șaorma.)

Acum, parcarea de la Piața Centrală Giurgiu e... Darwiniană: supraviețuiește cine poate.

PS

”Parcagii” din Giurgiu (cel puțin) sunt mai tari decât Banca Națională a României, cu Isărescu cu tot.

La o parcare am vrut să achit cu: 2 monede de 50 bani, 4 monede de 10 bani și 10 monede de 1 ban. Ăsta era ”monetarul” adunat în scrumiera mașinii, convertită în pușculiță de mărunțiș.

”Mamașa” încasatoare s-a uitat urât la mine și mi-a refuzat banii țipând și înjurând că: ”ăia de un ban nu e buni la noi” și că ”ce-ar face ea dacă toți ar vrea să plătească ca mine” (cacofonia îi aparține).

Bineînțeles, nefiind nici sfânt, nici timid din fire, am întrebat-o de familie și nu am mai plătit parcarea, plecând să-mi rezolv treburile în urletele ”reginei parcărilor”.

Așa că, BNR-uleee! Când mai faci matale bani românești, ia și acordul ”parcagiilor” (măcar din Giurgiu), că altfel dai de dracu'.