Din camera cu gratie la geam
Și ușa cu zăvoare pe afară,
Îmi pot permite gânduri către neam
Și analize despre ce e-n țară.
Cât timp aștept călăul să mă ia,
Nu știu dac-o fi azi sau altă dată,
Mă uit la cer prin borta cu zăbrea,
Retina să-mi rămână înstelată.
Aud pe coridor bocanci mergând,
Un gardian se uită prin spărtură,
Ca nu cumva să-mi dea prin cap vreun gând
Să fac probleme când e el de tură.
Am luat, iubiții mei, mărturisesc,
Legal și după dreaptă judecată,
Pedeapsă capitală că gândesc
Și că nu îmi țin gura ferecată.
Sunt trădător de țară și de neam,
Și prin sentință s-a făcut dreptate,
C-am spus la toată lumea ce credeam
Și-am îndrăznit să cred în libertate.
Să nu faceți ca mine, dragii mei,
Capul plecat în veci nu o să cadă,
Iar pe obrazul unde scuipă ei,
Voi să întindeți veșnica pomadă.
Mai bine să fii rob și să trăiești,
Oricât ar fi stăpânii de pramatii,
Căci a te ridica, de îndrăznești,
O să-ți aștepți călăul după gratii.
Dar iată! Ușa tocmai s-a deschis,
În cadrul ei stă preotul cu cartea.
Vă las acum. Ne revedem în vis.
Acum mă duc ca să îmi trăiesc moartea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.