Ieșind din vieți fără intrare,
Mă duc din nou spre nicăieri,
Nerăbdător să vină ”ieri”,
Să mă adun sub clar de soare.
Sub talpa mea foșnesc discret,
Fierbinți zăpezile polare,
O fantezie de concret
Într-un prezent de amânare.
Văd sunetele cum se sting
Într-o lumin-asurzitoare,
Toți trag de sfori, doar eu le-mping,
Apatic plin de-nflăcărare.
Se mișcă ceasul înapoi,
Milenii ies din secundare,
E spațiul în restructurare
Iar timpul s-ampărțit la doi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.