Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii,
Şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura,
Căci omul e om cât mai are opinii,
Aceasta-i opinia mea.

Adrian Păunescu

luni, 25 iunie 2012

Justiție sau dreptate?

L-am urmărit aseară pe domnul Mircea Badea vorbind despre conceptele de ”justiție” și ”dreptate” și simt nevoia să intru puțin în detaliile subiectului.
Deși conceptele amintite mai sus pot fi, conform DEX-ului, sinonime, din punctul  meu de vedere, la nivel bazal, sunt două ”teze” diferite și, de multe ori, antagonice.
Justiția înseamnă civilizație, înseamnă legi, înseamnă proceduri, înseamnă un sistem pus în slujba rezolvării unor probleme sociale.Mă refer la justiție la modul conceptual, nu la mascarada penibilă din România (poate nu toată).
Dreptatea, pe de altă parte, se referă doar la rezultat: pedeapsa trebuie să fie egală cu încălcarea legii sau să ofere satisfacție celui păgubit. Din acest punct de vedere ”dreptatea” ține mai mult de legea Talionului, după părerea mea. Și tot aici apar conflictele între ”justiție” și ”dreptate”.
De exemplu, cineva ucide un om, cineva violează un copil, cineva maltratează un bătrân...
Este adus în fața judecătorului și este condamnat la... închisoare pe viață, să zicem.
S-a făcut justiție? Da!
Au fost efectuate cercetări, s-au strâns și administrat probe, s-au respectat proceduri și s-a pronunțat o sentință în acord cu normele juridice în vigoare.
S-a făcut dreptate? Nu!
Orice condamnare este inutilă din punctul de vedere al victimelor și celor apropiați lor.
Condamnarea nu va aduce înapoi fiul, soțul sau tatăl ucis, nu va șterge traumele victimei agresiunii sexuale și nu va vindeca rănile psihice și psihologice ale persoanei agresate.
De multe ori, condamnarea nici măcar nu oferă o satisfacție revanșardă celor afectați de încălcarea legii.
Rudele unei persoane ucise într-un accident de mașină nu vor înțelege niciodată de ce șoferul vinovat este condamnat pentru ”ucidere din culpă”, deci mai blând.
Din punct de vedere al ”rezultatului”, uciderea din culpă este la fel cu omorul.
”Dreptatea” cere ca și pedeapsa să fie pe măsura pierderii.
Dreptatea este subiectivă, sentimentală și răzbunătoare.
Justiția este rece, precisă și sistematică.
Astfel dreptatea intră în contradicție cu justiția.
Pentru că justiția înseamnă, de multe ori, să nu se facă dreptate, iar dreptatea, de multe ori, înseamnă încălcarea oricăror norme juridice.

2 comentarii:

  1. Mihai iti citesc postarile cu placere dar de data asta nu pot sa fiu de acord cu tine.
    Justitia trebuie sa faca dreptate sau mai bine zis justitia = dreptate.Altfel vom fi tentati sa ne-o facem noi .Sau am putea sa ne lipsim de
    "oarba" daca devine doar o unealta a potentatilor.
    E drept condamnarea cu executare nu ar aduce mortii inapoi.Dar ne-ar feri pe noi, ceilalti sa intram in grupul celor care isi pling mortii, sau al victimelor.Prin puterea exemplului.
    Altfel inseamna ca s-a deschis oficial sezonul de omor din culpa. Fapta respectivului (si ale altora ca el)nu as incadra-o la ucidere din culpa ci la omor calificat. Un conducator auto
    are niste responsabilitati.Iar cind iese din coloana ,intra pe contrasens si omoara 3 oameni
    (vezi si cazul Paunescu),sau cind ii tirnoseste pe trotuar sau pe trecerea de pietoni ar trebui sa nu poata fugi sa se ascunda printre fustele "oarbei" asemeni unui copil vinovat de spargerea unui geam.
    Singura circumstanta atenuanta pe care as acorda-o "ugigasilor din culpa" ar fi omniabsenta politiei rutiere pe strazi ,care prin prezenta si acctiune ar putea sa previna astfel de evenimente.
    Si am sa incerc sa fac portretul robot al faptasului : il vad inca de la primele ore ,depasind coloana oprita la semafor, tramvaiul oprit in statie ,eventual trece si pe rosu zburatacind pietonii ,pentru a ajunge cu 5
    minute inaintea celorlalti la serviciu.
    La sfirsit de saptamina ei sint cei care reiau protocolul de mai sus eventual garnisit cu false sirene de politie si semnale luminoase,
    in mod sigur si cu degetul aratator indreptat in sus folosind banda de urgenta linia de tramvai sau trotuarul pentru a-si atinge maretul scop de a fi primul la iesirea pe autostrada sau pe Dn1. Pentru ca o data ajunsi nimic nu le mai poate sta in cale;pornesc antiradarul si eventual luminile albastre si dai bataie ,normal sau pe contrasens sau pe banda de urgenta de pe contrasens-totuna.
    Iar daca se intimpla sa apara "victima" nici o
    problema. Ne scapa "oarba" ca doar de acea exista si o platim din banul public.
    Nu putem invoca in aparare faptul ca avem drumuri proaste sau ca ne lipsesc autostrazile
    deoarece stiam lucrul acesta inca de cind ne-am urcat la volan.
    Singurul element care lipseste din ecuatie este
    politia romana care daca ar fi fost prezenta pe sosele si nu ascunsa prin birouri ,si ar fi aplicat legea lisindu-l pieton pe "bizon" inca de la comiterea primelor infractiuni l-ar fi salvat de remuscari si pe ultii de durere
    iar "oarba" nu ar mai fi trebuit sa faca contorsionari incercind sa tina balanta in cumpana.
    Vorbesc in cunostinta de cauza si imi asum afirmatiile ,conduc de 27 de ani ,am in jur de 800000 de km parcursi pe diferite masini, marea majoritate in Bucuresti ,dar si in tara sau afara si am remarcat ca inca de la vama "bizonii" devin mielusei ,ca" ungurii si husarii" sint ai dracului si nu numai ca apar in spatele tau din senin dar nici "nu pun botul"
    Ei si atuncea nu crezi ca am dreptate si ca politia ar putea feri instantele de ipostaze penibile?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu pledez (și nu am făcut-o niciodată) pentru ideea de a ne face dreptate singuri.
      Am spus doar că noțiunile de ”dreptate” și ”justiție” nu sunt sinonime, după părerea mea, iar uneori sunt chiar antagonice.
      Și nu mă refer doar la evenimentele rutiere, ci în general.
      Pe de altă parte, îți respect părerea.
      Fiecare are dreptul (eu aș spune chiar obligația) de a judeca cu propriul creier.
      Cu respect.

      Ștergere

Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.