Băsescul regretă că l-a condamnat pe Năstase

Seara asta este una dramatică.

Un fost prim ministru al României a încercat să se sinucidă.

Nu vreau să comentez emoțional. Nu vreau să comentez dacă Năstase a făcut sau nu nemernicii atunci când era premier.

Aș vrea să comentez situația dintr-un alt punct, rece, cinic, pragmatic până la demență.

În primul rând, e limpede pentru oricine are un neuron funcțional că dosarul în care Năstase a fost condamnat la închisoare cu executare este unul politic.

Cine nu crede, să se uite la avalanșa de acuzații de plagiat și își va da seama că nimic nu e întâmplător.

Pe scurt, băsescul trage de sfori cu toată puterea, doar-doar o scăpa de suspendarea pe care Ponta (șucărit că nu îl lasă doar pe el la Bruxelles) i-o pregătește.

Condamnarea lui Năstase la închisoare CU EXECUTARE este doar un exercițiu de imagine. Un lider al PSD (parte a USL) trebuia plimbat pe la camere cu cătușe la mâini și flancat de polițiști. Probabil că aparatul de propagandă ar fi descris în amănunt procedura introducerii în arest, de la legitimare și amprentare la controlul corporal amănunțit, pentru a demonstra că ”și el e om ca toți oamenii”.

Pot paria orice pe faptul că băsescul nu s-a îndoit nici o clipă de faptul că Năstase va fi scos din casă având lacrimi în ochi și, dacă marinarul avea noroc, ar fi avut loc o scenă lacrimogeno-isterică a Danei Năstase, destul cât să-i facă pe cretini să urle: ”Când erai doamna premier de ce nu plângeai, fă?!”.

Pot, de asemenea, să pariez orice că marinarul nu s-a așteptat nici o clipă la faptul că Năstase, după părerea mea într-un acces de nebunie, va încerca să se sinucidă.

Vreau să fac o paranteză și să îl felicit pe polițistul care a avut prezența de spirit să devieze direcția pistolului.

Revenind la subiect, un Năstase plimbat în cătușe prin fața camerelor de filmat i-ar fi dat băsescului o gură de oxigen în lupta pentru păstrarea puterii. Cretinii ar fi perceput asta ca pe o ”incununare a luptei neabătute și neobosite împotriva corupției”.

Un Năstase încercând să își tragă un glonț în cap îi dă piratului toate planurile peste cap, deoarece mai adaugă, în conștiința populară, încă o victimă pe lista acestuia și împotriva sa.

Se știe că românii judecă preponderent emoțional și nu logic.

Un Năstase care își face ”sepuku” este, parțial, absolvit de păcate, toate vinele sale fiind proiectate asupra ”călăului”.

Cred sincer că, la ora asta, băsescul se roagă la Dumnezeu ca Năstase să se facă bine cât mai repede.

Pentru că, fără să regrete nimic și fără să simtă nimic, băsescul simte doar cum acest gest extrem și repet, după părerea mea nebunesc, îi sapă și mai mult temelia.

Pe de o parte datorită mentalității maselor, pe de altă parte pentru faptul că el, piratul, nu ar fi NICIODATĂ capabil să facă un asemenea gest. Se iubește prea mult pe sine, iar despre ”gest de onoare”..., care onoare la marinar?

Poate că acest articol vi se va părea cinic, poate de-a dreptul lipsit de orice umanism.

Dar cred că doar naivii pot crede că această condamnare este ”imparțială și neinfluențată”, sau că băsescul este lipsit de orice amestec în acuzațiile ultimelor zile.

PS

Dacă e adevărat că turcescul, blejnarul, falcă, flutur etc, sunt ofițeri (de la maior la colonel) ai armatei române, poate înțelege una lume de ce i-am luat apărarea locotenentului Gheorghe Alexandru.