Priveste-te prin ochii mei
Ca sa te poti vedea asa cum esti.
Prin ochii mei nu vei vedea persoana care esti
Ci persoana care poti fi.
Nu vei vedea omul
Ci energia, aura, universul
Si scanteia de lumina
Care se afla in fiecare dintre cei vii.
Privirile mele nu iti vor arata frumosul,
Ci adevarul,
Nici uratul,
Ci lumea asa cum e ea cladita,
La nivelul micilor
Virgulite de informatie energetica
Transformate in materie
De bosonul Higgs.
Nu vei vedea o femeie,
Ci un intreg lant de mame si fiice,
De la facerea lumii
Pana la sfarsitul universului.
Nu vei vedea un barbat
Ci armate intregi
De aparatori ai speciei.
Priveste-te prin ochii mei
Ca sa iti vezi sufletul.
Nu iti promit ca o sa-ti placa.
Iti spun doar ca,
Privindu-te prin ochii mei
Vei vedea.
...Privește în tine. Nu e timp de stat pe gânduri. Se scurg orele cu durerea secundelor în care ne oprim pentru a nu știu câta oară în același loc. E frumos aici. E cald și frig, e zăpadă și soare. Nu e spațiu de îngrămădit gânduri negre unde ar fi nevoie numai de lumină.
RăspundețiȘtergereAscultă. În tăcerea minutelor, Dumnezeu bate. Ușile scârțâie, n-au fost deschise de mult. Odată deschise, însă, primesc înăuntru căldură, în simplitate și sinceritate pură. E ca atunci când simți că zâmbetul tău nu se pierde, ci crește în zâmbetul celuilalt. Fără jenă, fără retușuri, fără umbre. Perfect și cald.
Ar trebui ca oamenii să învețe să nu mai plîngă... nu pentru mâini de pământ. Suntem firavi. Ca o ață care stă prea mult în ploaie și se rupe când e atinsă. Ceea ce simțim că ne zdrobește în sare pe obraji, se poate vindeca în lumină și căldură. Să nu se dezlipească în lacrimi legăturile care nu știu să se mai strângă.
Iubește... fără a mototoli viața într-o învălmășeală de gânduri. Iubirea e acum, mare și atotcuprinzătoare. Gesturile lăsate pe mâine se uită în tumultul lucrurilor pe care nu le-am simțit la timp. De teamă. Zidește în tine...în ceilalți. Cu bucuria zâmbetului încărcat în ceilalți și dăruit fără cerințe.
E frumos aici. Chiar dacă loviturile sunt puternice, sub povara crucii. Iubirea e simplă iar sufletul crește dincolo de pământ, atunci când îl lași să simtă, rupându-i lanțurile de lut întărit, în atât de multă îndoială... Rămas bun..