Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii,
Şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura,
Căci omul e om cât mai are opinii,
Aceasta-i opinia mea.

Adrian Păunescu

sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Alb ca tine

A nins...
Un fulg de zapada
Te-a atins,
Ti s-a prins
In par
Ca o petala
De floare de mar.
Zapada s-a troienit,
In ochii tai
Soarele a rasarit
Incalzind ochii mei.
Cu nasul de ardei,
Omul de zapada
Ne priveste.
Zapada se topeste
De caldura soaptelor tale.
Pentru tine Universul
Creeaza cristale
Perfecte
De gheata.
Prin ceata
Se vad vartejuri de zapada.
Ai obrajii rosii de ger,
Fumul sobelor
Se ridica spre cer,
Te sarut,
Ai buzele fierbinti
De ascunse dorinti,
Ninge viscolit,
Un vant
Ca o lama de cutit,
Ar vrea sa ne faca plecati,
Dar, imbratisati
Langa poarta,
Zambim,
Ne privim...
Nu exista stihie
Care sa ne desparta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.