Raportul Comisiei Europene: prostie, corupție sau un nou experiment cu subiecți umani?

Ieri, 30.01.2013, a fost dat publicității ultimul raport al Comisiei Europene ”privind progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului de cooperare și verificare”.

Mărturisesc faptul că am citit documentul de câteva ori și ”mi-am acordat” un termen de o zi pentru a-mi pune gândurile în ordine, de teamă să nu fi înțeles greșit ceea ce scria negru pe alb, cu antetul și ștampila unui for internațional care, cel puțin teoretic, ar trebui să asigure libertatea și democrația atâta timp cât are ca atribuție ”asigurarea respectării legislației europene” iar această legislație europeană începe și se termină cu CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE A UNIUNII EUROPENE, care preia, practic, prevederile CONVENȚIEI EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI.

Raportul în cauză conține, pe lângă multă vorbărie în care se bate câmpii cu grație, niște ”recomandări” pentru România care, după umila mea părere, pot figura cu onoare în legislația unei dictaturi care se respectă.

Iar acest ”raport”, deși, teoretic are doar un caracter ”informativ”, în realitate este obligatoriu a fi respectat până la ultima virgulă.

Îmi permit să comentez acele ”recomandări” care mi s-au părut de o gravitate crâncenă:

1. ”Introducerea unui cadru clar privind interdicția de a critica hotărâri judecătorești și de a submina activitatea magistraților sau de a face presiuni asupra acestora și asigurarea aplicării eficace a acestor cerințe. Consiliul Superior al Magistraturii ar trebui să fie invitat să emită un aviz privind dispozițiile relevante.”

Cu alte cuvinte, o hotărâre judecătorească ar trebui socotită ca venind de la Dumnezeu Tatăl, fiind, în consecință, perfectă și dincolo de orice analiză și eventuală critică. Pe același fir logic, cred că ar trebui eliminate și căile procedurale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, dat fiind faptul că ”apelul” și ”recursul” sunt, practic, critici aduse unui act considerat greșit. Iar dacă o critică poate ”submina activitatea magistraților”, iar procurorii sunt magistrați, eu zic să eliminăm din ecuația justiției avocatul, care, și el, critică pentru a-și apăra clientul.

Eu le-aș propune membrilor Comisie Europene să stea vreo 12 ani în pușcărie nevinovați (vezi cazul Țundrea), acuzați de violarea și uciderea unui copil (fapte extrem de ”apreciate” în închisorile din România), și după aia să ne spună dacă e bine sau nu cu ”a critica hotărâri judecătorești”. Și atâta timp cât, la CEDO, există sesizări din toate statele europene, privind hotărâri judecătorești care încalcă drepturile și libertățile fundamentale, înseamnă că justiția nu este nicăieri perfectă iar hotărârile judecătorești (măcar unele) sunt, la dracu' criticabile.

”Avizul” CSM cu privire la o eventuală ”legiferare” a monstruozității de mai sus mi se pare, din nou, că nu are nici o legătură cu democrația, deoarece ar însemna delegarea puterii legislative unei structuri care nu are nici o legătură cu ea și mai mult, chiar face parte dintr-o altă ”putere”: cea judecătorească. Și asta pentru că, ”în lumina recomandărilor” doar avizul pozitiv din partea CSM ar face ca o eventuală normă juridică în acest sens să fie acceptată de către Comisie.

2. ”Revizuirea standardelor existente pentru a se garanta existența unor mijloace de informare în masă libere și pluraliste, asigurându-se, totodată, măsuri reparatorii eficiente împotriva încălcării drepturilor fundamentale ale omului și împotriva exercitării de presiuni nejustificate și a recurgerii la acte de intimidare de către mijloacele de informare în masă asupra sistemului judiciar și a instituțiilor implicate în combaterea corupției. Ar trebui să se dea asigurări Consiliului Național al Audiovizualului cu privire la independența efectivă, iar acesta ar trebui să își îndeplinească pe deplin rolul prin instituirea și aplicarea uni cod de conduită în această privință.”

În traducere, ”sistemul judiciar și instituțiile implicate în combaterea corupției” sunt niște mânăstiri pline de virgine ingenue și diafane, niște suflete de floare și priviri de ”căpreoară”, care roșesc și leșină ca fata mare la vederea ”scârbavnicului mădular”, atunci când presa zice ceva despre augustele lor făpturi.

NU MAI CITIȚI ZIARE ȘI NU VĂ MAI UITAȚI LA TELEVIZOR!!!!!

Să vedeți cum dispare, ca luată cu mâna, orice presiune.

Dacă vreți să nu mai fiți criticați, dați-vă demisia, tată, că nu v-a forțat nimeni să vă lăbărțați cururile pe scaunele de la ”instituții”. Sau faceți-vă treaba așa cum scrie la carte și nimeni nu va mai avea de ce să vă critice.

Preocuparea Comisie pentru ”măsuri reparatorii eficiente” mi se pare aiuritoare, deoarece orice persoană care se simte lezată într-un drept ca urmare a unui articol de presă, se poate adresa SINGUREI instituții abilitate și competente, respectiv justiția. Faptul că România, în speță Guvernul și Parlamentul, trebuie să ”asigure măsuri reparatorii”, înseamnă că onor Comisia nu prea dă multe parale pe justiția pe care tocmai o proclama sacrosantă la punctul anterior.

Cât privește CNA-ul...! În textul ”recomandării” se spune clar că, până acum, această instituție nu a fost nici independentă și nici nu și-a făcut treaba, așa că pot trage concluzia că este doar o halitoare aservită și ineficientă de bani de la buget.

Ar mai fi niște recomandări referitoare la demisia miniștrilor și parlamentarilor care sunt declarați incompatibili de către ANI, ceea ce face din această instituție, alături de ”justiție”, un alt altar la care ar trebui să ne închinăm, deși tot Comisia recunoaște că ”bilanțul acțiunilor câștigate de ANI în cazul atacării deciziilor sale în instanță este pozitiv”, nu ABSOLUT. Adică draga de ANI mai și greșește, dar asta nu contează, cine e acuzat de ea trebuie ”să moară”.

Una peste alta, acest ”raport” mi se pare atât de bizar, de inept de distructiv și de sfidător la adresa românilor și a României, încât nu-i găsesc decât trei posibile justificări:

- prostie - indiferent dacă prosteala vine pe filiera băsescul-macoveia sau e din naștere, cel sau cei care au redactat acest document sunt campioni;

- corupție - surprinzător pentru unii, corupția nu a fost inventată și nu există doar în România, iar politica, fie ea și ”a uniunii europene” este strâns legată de niște interese cât se poate de materiale;

- experiment - aici intru în teoriile conspirațiilor și spun că România este ”cobaiul” unui experiment ce urmărește testarea reacției la restrângerea sau suprimarea unor drepturi fundamentale.

Timpul ne va spune ce a fost.

Noi putem să spunem doar dacă acceptăm așa ceva.