Încep să cred că îți cer prea mult.
Îți cer... de fapt te rog... de fapt îmi doresc
Să mă iubești așa cum te iubesc eu,
Așa cum mă iubeai tu, cu ani în urmă,
Fără fițe, fără pretenții, fără limite,
Necondiționat și total.
Îți cer prea mult când te rog..., îmi doresc,
Să înțelegi că materialul s-a așezat între noi,
Că suta de lei a devenit mai importantă
Decât un zâmbet sau decât o mângâiere,
Și că Mall-ul este noua catedrală
Unde se oficiază divorțuri.
Îmi doresc, te rog, îți cer, desigur prea mult,
Să nu mai cauți sfaturi în gura lumii
Și rezolvări de probleme în cărți ”best seller”
Când e foarte simplu să stăm de vorbă
La o cafea, liniștiți,
Ca pe vremea în care nu aveam bani
Dar nici probleme,
Iar cafeaua era luată cu suta de grame,
Măcinată pe loc, la magazinul din colțul blocului.
Dar, desigur, îți cer prea mult, îmi doresc prea mult,
Te rog lucruri imposibil de realizat.
Până la urmă, un parfum scump, o haină de firmă,
Un concediu care să stârnească invidii,
O geantă cu inițiale celebre sau o mașină de pronunție germană,
Contează infinit mai mult decât ceea ce numeam
Demult..., parcă prea demult,
NOI DOI.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.