Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii,
Şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura,
Căci omul e om cât mai are opinii,
Aceasta-i opinia mea.

Adrian Păunescu

vineri, 18 ianuarie 2013

Alegeți!

Iubirea și ura sunt fețele aceleiași monede.
Yin-ul și Yang-ul fiecărui om.
Nu poate exista una fără de cealaltă
Deoarece până și iubirea absolută, totală,
Înseamnă a urâ inexistența iubirii.

Și totuși, ura mi se pare un sentiment mai adevărat.
Nu știu de ce. Poate și unde am văzut un studiu
Cum că iubirea e o reacție chimică și durează doar 3-4 ani.
Doar 3-4 ani?! Puțin...! Foarte puțin...!
Ura poate ține o viață de om.
Ura poate ține chiar mai multe vieți.

Din motive doar de El știute, Dumnezeu nu ne-a permis
Să cunoaștem iubirea totală și veșnică.
Ne-a lăsat doar să o întrezărim, să-i bănuim parfumul și căldura,
Ca atunci când, în treacăt, prin ușa întredeschisă, surprinzi
O fracțiune de secundă din goliciunea Afroditei.

Ura, însă, este la liber, e de ajuns pentru toți și e gratis.
Nu trebuie decât să întinzi mâna și să îți iei cât poftești.
E dătătoare de energii nemaivăzute,
E capabilă să mobilizeze și să sincronizeze perfect
Trupul și mintea, gândul și fapta.
Cine e furnizorul? Hmmmm! Să trecem peste subiect.

Dacă iubirea poate fi eroică,
Ura este, fără îndoială, dârză și consecventă.
Iubirea este ca o electrocardiogramă:
Plină de suișuri și coborâșuri
Veșnic schimbătoare, niciodată la fel.
Ura, în schimb, este ca linia continuu-piuitoare
A inimii oprite: implacabilă, veșnică, ireversibilă.

Iar liberul arbitru ne permite să alegem...
Sturlubatica, efemera și nestatornica
Iubire.
Durabila, constanta și dârza
Ură.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.