Constituția României, art. 21 alin 3 - Accesul liber la justiție: ”Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.”
DEX: ”Rezonabil - (despre acțiuni, fapte etc.) Care se menține în limitele normale, obișnuite; care nu are nimic ieșit din comun; fără exagerări; cumpătat; convenabil”
Imaginile de mai sus sunt luate de pe saitul ICCJ.
Fiind în... dezacord cu două dintre instituțiile statului, respectiv Inspectoratul General al Poliției Române și (fostul) Ministerul Administrației și Internelor, actual Minister al Afacerilor Interne, am apelat la ceea ce, eufemistic, numim ”justiție”.
Și de aici începe dileala.
Nu insist pe ”fondul” de la Curtea de Apel București. O mizerie!
După cum se poate observa, în recurs, la primul dosar am primit termen... UN AN ȘI JUMĂTATE. Adică, la recursul depus de mine în luna a 5-a 2012, a fost fixat PRIMUL termen în luna... a 10-a 2013.
Dar ăsta era dosarul în care mă judec cu IGPR-ul.
În celălalt dosar, cu MAI-ul (ce să-i faci?! For superior!), termenul fixat pentru recurs de aceeași ICCJ este APROAPE 2 ANI, adică la 18.09.2014 la recurs depus la 21.11.2012.
Rezonabil...!!!
E o vorbă, atunci când îți cumperi un obiect de proastă calitate: ”dacă nu trăiești mult, te ține toată viața.”
Justiția din România e proastă, ieftină și ilogică, doar că, se pare, procesele țin toată viața, chiar dacă ești din ”Clanul MacLeod”.
Fără a generaliza (nu toți judecătorii sunt la fel), oricine îmi mai vorbește despre ”reforma în justiție”, ”încredere în justiție”, ”stat de drept” și alte inepții d-astea, riscă să primească o flegmă.
Golănește.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.