Prestaţia celui care are pretenţia să administreze şi să reprezinte România chiar şi la Organizaţia Naţiunilor Unite mi se pare jignitoare pentru mine, în calitate de "reprezentat".
În primul rând, tema discursului său îmi aminteşte de un banc cu Bulă, de pe timpul lui Ceauşescu, care se termina cu următoarea replică: "Una e politica internă şi alta politica externă".
Să mergi la o reuniune la un asemenea nivel şi să spui că trebuie ERADICATĂ sărăcia, în timp ce la tine în ţară, acolo unde tu eşti plătit să o mai reduci un pic, sărăcia "conduce la pauză cu 3-0", mi se pare nu ticălos, ci de-a dreptul jenant.
Cum dracu poţi să crezi că te poate lua cineva în serios, chiar presupunând prin absurd că "soluţiile" identificate de tine sunt geniale, când se uită la televizor sau pe internet şi văd că acolo unde ar fi trebuit să faci treabă, la tine în ţară, oamenii ies în stradă în fiecare zi pentru că nu mai suportă sărăcia.
Eu nu ştiu cine îi face lu' Emilaşu textele, dar în ultima vreme le dă numai cu oiştea-n gard. Mai bine ar fi vorbit despre discriminare, că tot e "caldă" situaţia cu expulzările din Franţa, dar asta, probabil, l-ar fi supărat pe stăpână-său, care vrea, "în primul rând", relaţii bune cu producătorii de coniac.
Pe de altă parte, discursul despre sărăcie poate avea o logică, deoarece nimeni nu poate explica mai bine ce trebuie făcut împotriva unui fenomen decât cineva care "i-a pus piatra de temelie". Cine poate vorbi mai bine despre "pârghie" decât Arhimede? Cine poate vorbi mai bine despre sărăcie decât Boc?
Al doilea mare motiv de a mă simţi revoltat că Boc mă reprezintă în acelaşi for în care, pe bunicii mei, i-a reprezentat Nicolae Titulescu, este penibilul aducerii unui podium "ca să ajungă şi ăsta micu' la microfon".
Oare cât de complexat de înălţime poate fi un om, câte frustrări a acumulat de-a lungul unei vieţi de "miniatură", ca să accepte, şi mai mult, să solicite şi să incerce să "fure la măsurătoare".
Asemenea lui Boc nu este, aşa cum se arată şi în materialul video, decât un alt penibil în viaţă, preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, care a vrut şi el "să fie mare" pe lângă "baschetbalistul" Obama, cu ajutorul pantofilor cu toc şi a unei lădiţe.
De fapt, ambii complexaţi uită că multe personaje istorice remarcabile precum Caesar, Aleaxandru Macedon, Napoleon, Ştefan cel Mare şi alţii, au fost oameni mici de statură însă cu o "înălţime" intelectuală şi de caracter mai presus de cel mai înalt munte.
Emilaşu nost', pentru că el îmi afectează viaţa în mod direct, se pare că nu a înţeles până acum (şi nici nu cred că o va face vreodată) că străinii preferă oricând un pitic cu IQ mare unui uriaş cretin, aşa cum femeile preferă un pitic cu "o ciobănească trăită bine", decăt un malac de 2 metri care foloseşte penseta când face pipilică.
Bine, în cazul lui Boc, şi "miniatură" şi "pescuind la viermişor", e de înţeles dorinţa lui de a arăta că "a crescut", că "e băiat mare", chiar dacă îi mai sparge tată-său câte un ou în cap, din când în când.
Cum dracu poţi să crezi că te poate lua cineva în serios, chiar presupunând prin absurd că "soluţiile" identificate de tine sunt geniale, când se uită la televizor sau pe internet şi văd că acolo unde ar fi trebuit să faci treabă, la tine în ţară, oamenii ies în stradă în fiecare zi pentru că nu mai suportă sărăcia.
Eu nu ştiu cine îi face lu' Emilaşu textele, dar în ultima vreme le dă numai cu oiştea-n gard. Mai bine ar fi vorbit despre discriminare, că tot e "caldă" situaţia cu expulzările din Franţa, dar asta, probabil, l-ar fi supărat pe stăpână-său, care vrea, "în primul rând", relaţii bune cu producătorii de coniac.
Pe de altă parte, discursul despre sărăcie poate avea o logică, deoarece nimeni nu poate explica mai bine ce trebuie făcut împotriva unui fenomen decât cineva care "i-a pus piatra de temelie". Cine poate vorbi mai bine despre "pârghie" decât Arhimede? Cine poate vorbi mai bine despre sărăcie decât Boc?
Al doilea mare motiv de a mă simţi revoltat că Boc mă reprezintă în acelaşi for în care, pe bunicii mei, i-a reprezentat Nicolae Titulescu, este penibilul aducerii unui podium "ca să ajungă şi ăsta micu' la microfon".
Oare cât de complexat de înălţime poate fi un om, câte frustrări a acumulat de-a lungul unei vieţi de "miniatură", ca să accepte, şi mai mult, să solicite şi să incerce să "fure la măsurătoare".
Asemenea lui Boc nu este, aşa cum se arată şi în materialul video, decât un alt penibil în viaţă, preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, care a vrut şi el "să fie mare" pe lângă "baschetbalistul" Obama, cu ajutorul pantofilor cu toc şi a unei lădiţe.
De fapt, ambii complexaţi uită că multe personaje istorice remarcabile precum Caesar, Aleaxandru Macedon, Napoleon, Ştefan cel Mare şi alţii, au fost oameni mici de statură însă cu o "înălţime" intelectuală şi de caracter mai presus de cel mai înalt munte.
Emilaşu nost', pentru că el îmi afectează viaţa în mod direct, se pare că nu a înţeles până acum (şi nici nu cred că o va face vreodată) că străinii preferă oricând un pitic cu IQ mare unui uriaş cretin, aşa cum femeile preferă un pitic cu "o ciobănească trăită bine", decăt un malac de 2 metri care foloseşte penseta când face pipilică.
Bine, în cazul lui Boc, şi "miniatură" şi "pescuind la viermişor", e de înţeles dorinţa lui de a arăta că "a crescut", că "e băiat mare", chiar dacă îi mai sparge tată-său câte un ou în cap, din când în când.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.