Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii,
Şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura,
Căci omul e om cât mai are opinii,
Aceasta-i opinia mea.

Adrian Păunescu

miercuri, 11 ianuarie 2012

Mi-e scârbă!

Get Adobe Flash player

Sunt două evenimente, două... chestiuni, întâmplate astăzi, pe care le voi comenta.
Unul este conferinţa de presă susţinută de către chiriaşul de la Cotroceni. Celălalt, decizia Curţii Constituţionale cu privire la eutanasierea câinilor vagabonzi.
Voi începe cu primul, pentru că aşa e normal: întâi stăpânul, apoi slugile.

În loc să se remarce prin absenţă în urma scandalului iscat de conflictul cu doctorul Raed Arafat, băsescul iese la conferinţă şi, cu steagurile în spate, încearcă să ne explice... nimic.
Afirmaţia că "SMURD nu este creaţia unui om" este o ticăloşie cretinoidă de sorginte stalinistă. Numai în comunism lucrurile excepţionale nu erau ale celui care le-a gândit şi înfăptuit, ci erau "rodul muncii întregului popor".
Prin afirmaţiile că "statul român a făcut eforturi" şi "SMURD s-a făcut cu banii românilor", băsescul se adresează bandei sale de susţinători cretinoizi pentru a le da sentimentul de "Băăăă! Astea e făcute cu banii mei!".
Orice om normal la cap îşi dă seama instinctiv că Raed Arafat nu avea cum să susţină cu bani dezvoltarea unui sistem de urgenţă de talia SMURD.
Însă la fel de bine am putea spune că Turnul Eiffel nu este creaţia inginerilor care l-au conceput ci a tuturor francezilor, pentru că au plătit impozite. Inept.
Fără doctorul Arafat, serviciile de urgenţă din România ar fi avut, probabil, soarta celorlalte servicii publice, schimbate "din temelii" cel puţin o dată la 4 ani, conform viziunilor (nu spun vedeniilor) fiecărui ministru sau secretar de stat care avea ambiţia să descopere el apa caldă şi mersul pe jos.
Este foarte adevărat că, fără eforturi bugetare importante, SMURD, serviciile de urgenţă în general, nu ar fi ajuns la nivelul actual. Însă meritul este al celui despre care, acum aproape 15 ani, îmi povestea un prieten din Târgu Mureş că a înfiinţat un serviciu de ambulanţă ultradotat cu bani din sponsorizări şi donaţii. Era vorba despre un arab care studiase medicina în România şi rămăsese aici ca să facă trebă. Era vorba despre Raed Arafat.
Mi-a provocat o imensă răscoală în stomac şi "grija" subită a băsescului faţă de cetăţean. Cum se preocupă el ca "şef al statului" (preşedinte, băăă) ca cetăţeanul să aibă servicii medicale de calitate şi cum îl revoltă pe el că medicii vorbesc numai de bani.
Bă! Eşti prost?!
Păi când ai zis tu că o să fie bine pentru cetăţeni şi chiar a fost?
Păi când îndemnai medicii să plece să muncească în străinătate, tot la binele cetăţeanului te gândeai?
Dar asta e altă nadă pentru tâmpiţi. "Uite, bă, că preşedintilii să gândeşte să ne fie nouă bine."
E simplu de înţeles că intrarea firmelor private la concurenţă cu sistemul public (şi mă refer la tot sistemul de sănătate, nu numai la "urgenţe"), PE BANI DE LA BUGETUL DE STAT, înseamnă împărţirea acestuia, şi aşa insuficient, în mai multe direcţii. Astfel, sistemul public nu va mai avea fonduri pentru modernizare, iar firmele private vor încerca să îşi maximizeze profitul, nu să facă investiţii. 
Iar profiturile... sunt.
Bugetul sănătăţii a fost în 2011 de peste 5 miliarde de euro, conform afirmaţiilor băsescului.
O "felie" prea apetisantă pentru ca unii să nu-şi dorească să se "dedulcească".
Nu am nimic cu spitalele şi ambulanţele private, dar astea ar trebui să se dezvolte, ca peste tot în lume, pe baza asigurărilor medicale private şi a contribuţiilor voluntare, nu a bugetului public. Părerea mea.
Oricum, orice s-ar întâmpla (cel mai probabil nimic bun), SMURD va rămâne veşnic legat de numele lui Raed Arafat aşa cum corupţia, tupeul nesimţit, minciuna şi dictatura vor rămâne legate de numele băsescului.

Trecând la al doilea subiect, un nou acces de regurgitare a conţinutului stomacal a fost atunci când am auzit ştirea că judecătorii Curţii Constituţionale s-au înduioşat până la lacrimi şi au declarat neconstituţionale (8 voturi la 1), articolele legii care permiteau autorităţilor locale să eutanasieze câinii vagabonzi, după organizarea unui referendum local pe această problemă.
Nu pot să nu remarc ipocrizia cu accente de cinism criminal de care dau dovadă alde judecătorii lu' peşte, care de aproape 2 ani dau girul constituţionalităţii unor legi care autorizează şi provoacă un veritabil genocid în rândul oamenilor trăitori în această ţară.
Adică, în minţile imbecile ale slugilor băsescului de la Curtea Constituţională, e perfect normal să tai salarii şi indemnizaţii de creştere a copiilor, să impozitezi abuziv pensii, să închizi spitale, să concediezi pe cine vrei şi când vrei, să nu mai dai medicamente la un bolnav sau alocaţie la un copil ai cărui părinţi sunt prea săraci ca să plătească impozitul pe cocioaba în care trăiesc, atâta timp cât aceste măsuri se referă la rasa umană.
Când e vorba de câini... cine se atinge de ei "merge la cremenal", vorba lui Caragiale.
Vorba aceea: "CÂINE LA CÂINE NU APROBĂ EUTANASIEREA".
MARŞ!

Un comentariu:

  1. Scrii foarte bine şi la obiect!
    Păcat că în foarte multe domenii din ţară asta, la vârf, sunt doar nişte comunişti care se dau democraţi. In 89 au murit oameni pentru o idee, pentru libertatea de a putea sa ne exprimam în mod liber propriile păreri (chiar politice) fără să fim condamnaţi sau hărţuiţi. Sper să ţi se recunoască dreptul la libera exprimare (în justiţie) şi să continui să scrii pentru că apreciez echilibrul şi corectitudinea ideilor tale!

    RăspundețiȘtergere

Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.