The day after tomorrow

Acum câteva zile, un prieten mă ”înțepa” cu privire la părerea mea despre cele întâmplate în țărișoară.

Era vorba, mai exact, despre plecarea ungureanului acasă și desemnarea de către băsesc, aparent împotriva logicii sale, a lui Ponta ca prim ministru.

I-am spus prietenului respectiv că ”va veni” și părerea mea, atunci când voi avea destule date pentru a-mi forma una cât mai logică și mai aproape de realitate. Așteptam, logic, nominalizările pentru funcțiile de miniștrii.

Acum, că acestea au fost făcute publice, cu condiția (cu grad mare de îndeplinire) validării lor de către Parlament, iată ce cred eu despre cele întâmplate în ultimele zile în România:

Să începem cu moțiunea de cenzură care a dus la transformarea ungureanului în șomer.

Vineri, în ziua moțiunii am urmărit foarte atent ”activitățile” din Parlament.

Dis de dimineață, reprezentanții USL-ului erau mai degrabă resemnați, încercând să mimeze optimismul. Nu reușiseră, probabil, să ”bată palma” cu destui de la adversari și se așteptau, din nou, să rateze moțiunea ”la mustață”. Pe măsură ce orele treceau, am observat o schimbare de-a dreptul dramatică în comportamentul personajelor politice.

Începând de la ungurean care, din arogant și ”jmecher natural” a devenit, spre sfârșit, violent în limbaj și pământiu la față, continuând cu ”liderii” pdl-iști care deveneau din ce în ce mai agitați, până la udrea care (sunt absolut convins) a încercat un șantaj crâncen la plăcințica cea sensibilă. Am văzut în direct ”dialogul” celor două și, deși udrea era cu spatele la camera de filmat, plăcințica era cu fața și am putut să citesc pe buzele ei formulări de genul ”nu mai pot” și ”tot ce vreau e să plec”.

Oricum, trebuie să fi cel puțin naiv să crezi că plăcințica, pe fața căreia nu s-a clintit un mușchi atunci când fiu-su l-a călcat intenționat cu mașina pe unul, poate să izbucnească în hohote de la o banală durere de stomac. În cazul în care ar fi adevărată această variantă, udrea juca, probabil, rolul de ”tranzactiv” sau ”triferment”, că altfel nu îmi explic...

În sfârșit, demiterea  ungureanului și a adunăturii sale i-a luat prin surprindere atât pe usl-iști, care se bucurau ca niște copii, cât și pe pdl-iști, care s-au închis în birou la roberta și au ieșit după ceva timp cu niște fețe de ziceai că umblă neîngropați pe stradă.

Am curaj să pariez oricât că în perioada de ”izolare la roberta”, s-au consumat minute spre Cotroceni.

Reacția bocului m-a scârbit, deoarece vorbea despre trădare, principii și ”coloană vertebrală”. Poate că astea or mai însemna ceva în politica din România, dar să le invoce bocul... Hai dă-o-n...

Bun!

A urmat ”invitația la Cotroceni” făcută de băsesc în stilul caracteristic, însă cu o celeritate care, pe mine, m-a surprins oleacă. Eram sigur că va încerca din nou o potlogărie.

Apoi a fost modificată ordinea în care partidele erau chemate, moment în care am realizat că băsescului nu i se mai ”leagă cununiile” cu vechii subordonați, alții decât pdl-iștii.

Desemnarea lui Ponta pentru a forma guvernul nu mi s-a mai părut o mare surpriză deoarece am realizat că, poate pentru prima oară în ultimii 3-4 ani, băsescului îi este frică.

Nu pentru că USL-ul avea o majoritate în Parlament, nu pentru ”binele țării”, nu pentru că era ”voința poporului”, ci pentru a-și păstra scaunul, a făcut băsescul gestul ăsta, deși acum câteva luni se autodefinea ca iresponsabil dacă l-ar face.

Bineînțeles, am văzut o ciurdă de slugi ale băsescului cârâind pe la televizoare că ”ce e cu minoritățile astea, dom'le, că de ce atâția pentru minorități, că minoritatea ”cutare” e inventată și nu e decât în hârtii...”.

Mi s-au părut cu atât mai scârboși și mai penibili cu cât, cu o zi ânainte, numărau plini de entuziasm, aceleași minorități, pentru tabăra băsescului.

Azi a fost prezentată lista propunerilor pentru posturile de ministru.

Sincer, mi se pare o echipă... ”de bun simț”, dacă vreți. În primul rând sunt oameni care au dovedit (majoritatea) că sunt buni pe meseria lor. Profesori, medici, economiști, nu ”băiatul lui tata”.

Pe de altă parte, nu înțeleg ”oprirea” lui Leonard Orban la ”fonduri europene”, decât prin intervenția fratelui său, Ludovic, membru de seamă al PNL.

Una peste alta, aștept să îi văd la treabă pe oamenii ăștia, că de criticat, am timp, dacă îmi vor da ocazia.

Un amănunt vreau să mai remarc: avertismentul subtil al lui Antonescu către băsesc. Într-o emisiune televizată, întrebat dacă va fi suspendat băsescul, Antonescu a zis: ”dacă va continua să încalce Constituția și să își depășească atribuțiunile, da.”

OAU!!!

D-asta l-a desemnat băsescul pe ponta prim ministru, nu că ”îi cerea Constituția”.

Știu că unii spun că i-a ”lăsat” pa usl-iști la guvernare ”ca să se erodeze până în noiembrie” sau că pregătește ”ceva malefic”...

E normal ca băsescul să caute răzbunare (altceva nu știe), însă cu erodarea... nu cred.

USL-ul are acum pe mână toate finanțele României. Multe, puține, aceste sume pot merge, conform tradiției, doar în direcția dorită de Guvern. Iar portocaliilor tocmai li s-a închis robinetul.

De asemenea, USL-ul va organiza alegerile locale și parlamentare. Și e vorba aia românească: ”cine împarte, parte își face”. Iar băsescul știe prea bine cum se face cu alegerile ca să fi dat de bunăvoie organizarea lor la adversari.

Sunt convins că ”în laboratoarele de la Cotroceni” (ca să folosesc un clișeu cretin), se pregătesc foarte multe variante de ”a face nasoale” guvernului Ponta.

Însă sunt la fel de convins că, până nu va avea certitudinea că deține din nou majoritatea absolută în Parlament (prin orice mijloace), băsescul va fi foarte, foarte constituțional.

Părerea mea.