Mi-e frică, mi-e frică, să dorm singurică...

OAU!!!

Am văzut-o ieri pe "roberta almatematiciana anastase" într-o declaraţie "tulburătoare".

După ce, alături de Adrian Solomon şi Olguţa Vasilescu, prezidentul PSD Victoraş Ponta a făcut declaraţii belicoase la adresa portocaliu-verzuilor, a ieşit, măre, roberta, despletită, cu lacrimi în ochi şi vocea tremurândă, să înfiereze ea "degenerarea discursului politic" şi "ameninţările cu moartea" la care sunt supuşi ei, mucenicii naţiei, şi cum are Ponta "derapaje psihiatrice".

Declaraţiile celor trei "oameni politici" sunt, într-adevăr, cel puţin neinspirate. Adică nu poţi să vrei să fii deputat, senator, prim ministru al unei ţări europene şi să îţi permiţi să vorbească gura fără tine. Nu face!

Pe de altă parte, roberta mai dă încă o dovadă de prostie. Dacă ne-a demonstrat mai demult că nu le are cu matematica elementară (era vorba de numărat nu de ecuaţii diferenţiale), "miss balena albastră"  a ţinut să ne arate că nici cu limba română nu prea stă bine (poate excelează la alte limbi), vorbind de "derapaje psihiatrice".

Ţin să o anunţ pe fătuca asta că, prin definiţia dată de DEX, "psihiatric" înseamnă: CARE ŢINE DE PSIHIATRIE, PRIVITOR LA PSIHIATRIE; iar "psihiatrie" înseamnă: DISCIPLINĂ MEDICALĂ CARE SE OCUPĂ CU STUDIUL BOLILOR PSIHICE.

Aşa că roberta o fi vrut să spună "derapaje psihice", dar nu a dus-o neuronul.

În legătură cu declaraţiile, repet, nefericite, ale celor trei, ţin să fac câteva precizări:

1. "A avea soarta (viaţa) lui Aldo Moro" este o expresie pe care eu o cunosc încă din anii '80, luând contact cu ea în zona Braşovului. Nu este o ameninţare cu moartea (în ciuda faptelor istorice), ci se traduce prin: "a avea o soartă (viaţă) plină de greutăţi şi umilinţe". Din câte ştiu eu, nu are nici o legătură cu moartea, decât printr-o interpretare feciorelnico-ticăloasă.

2. Afirmaţia că "în alte vremuri, pentru trădare, ar fi fost împuşcat" este perfect adevărată. Înainte de 1990, pentru infracţiuni de trădare şi subminarea economiei naţionale se putea aplica pedeapsa capitală. Nu văd de ce atâta "fior" pe unii. E ca şi cum ai spune că "în alte vremuri, Vlădan ar fi fost împuşcat", având în vedere că, tot înainte de 1990, pentru genul respectiv de fapte era prevăzută pedeapsa cu moartea.

3. Declaraţia lui Victoraş e "scăpată la mânie", însă el fiind preşedintele unui partid important (poate cel mai important) şi cu aspiraţiuni de prim ministru, pentru el nu vreau să găsesc scuze. Oricum, e o afirmaţie pe care nu o văd devenind ţel.

Şi acum să ne întoarcem la roberta...

Cum ofta ea în faţa camerelor de filmat şi cum dădea ochii peste cap, adânc pătrunsă de gravitatea ameninţărilor... Măi, măi, măi...!

Cum invoca ea, retoric, divinitatea, căinânt emoţionată "ţara în care trăim", atât de emoţionată încât "s-a dat" cu 100 de ani în urmă (e de înţeles, era vorba de cifre, numere...)!

Cum se întruchipa ea într-un martir-oracol, amintind de numeroasele ei avertizări asupra victoraşului, pe care nimeni nu le-a luat în seamă şi acum ea, făptură diafană, va fi jertfită pe altarul dragostei de patrie...

Cât de penibil?

"Panseluţele" astea portocaliu-verzui, care dau ochii peste cap şi îşi udă chiloţeii dacă le faci "bau!" sunt de o nesimţire şi de un cinism megalomanic.

Aceste "micşunele" sensibile nu s-au mai "ofilit" când fratele băsescului l-a ameninţat, în direct la televizor, pe un cetăţean "că îi face vilă sau cavou, la alegere"; când se vorbea, la nivel de politică oficială despre "ieşirea pe cale naturală din sistem a pensionarilor"; când, după închiderea aberantă a unor spitale, un ministru spunea că "oamenii oricum mor"; când ungureanul şi viermele toader spuneau că ăia morţi în nămeţi cât casa sunt leneşi şi beţivi...

Nici măcar când, întrebat despre profesoara care era de mai bine de două luni în greva foamei, existând pericolul imens ca organismul să înceteze să mai funcţioneze în orice clipă, băsescul a zis că "acuma ce să facă el, că dacă intră toată România în greva foamei, ce?", nu am văzut "orhideele neprihănite" să "se simtă".

Când e vorba despre alţii, despre români în general, dă-i dracu'! Să moară, "să se tăvălească" (cum scria tot o javră portocalie), să urle...

Când e vorba de noi... "Doamne, Dumnezeule, "se ne pa posiblâ"!"

Panseluţelor!?

MARŞ!!!!