Am avut ghinionul să trăiesc, copil fiind, "anii de glorie" ai regimului comunist '80-'89.
Ştiu cum e să nu ai, ştiu cum e să îţi doreşti.
Am trăit pe propria piele sărbătorile de iarnă când veneau ai mei cu 1-2 kg de portocale acasă şi mâncam, eu şi frate-meu, câte una pe zi, ca să avem mai mult.
Cea mai mare luptă era cu bunica pentru a nu le răzui coaja ca să facă arome pentru plăcinte.
Ce bună era coaja de portocală ronţăită la lumina lămpii cu gaz...
Apoi am prins, ca adolescent, nesfârşita "tranziţie" din anii 1990-1996.
Apoi am prins, ca adolescent, nesfârşita "tranziţie" din anii 1990-1996.
Altă perioadă de "strâns cureaua", când plecam la liceu, dimineaţa, cu bani de un sandviş şi un suc, şi până la prima pauză nu mai puteam să cumpărăm nici o cutie de chibrituri. Cred că generaţia mea a fost prima din lume care la 14-15 ani ştia ce e aia "inflaţie galopantă", "deficit bugetar" şi "restructurare".
Sincer să fiu, nu regret.
Toate "strângerile de curea" prin care am trecut m-au obişnuit să îmi folosesc cât mai mult rezidenţii din cutia craniană şi să mă descurc. Nu pun preţ pe haine, bijuterii, maşini sau alte "accesorii", preferând practicul în locul strălucirii.
Poate că psihologii ar putea identifica în asta nişte tare ale copilăriei, nişte "scheleţi" îngropaţi în catacombele subconştientului... Habar n-am.
Poate că nu am avut nici copilăria şi nici adolescenţa şi tinereţea pe care, până la urmă, orice om o merită, dar la fel ca mine mai sunt câteva milioane bune numai în ţara asta.
Ceea ce mă deranjează este faptul că politicienii, oamenii care conduc astăzi România, fură şi copilăria copiilor mei.
Chiar astăzi, fiică-mea, cea mare care are 6 ani, în timp ce ne uitam la televizor m-a întrebat:
- Tati, da' nu e nici o ştire despre criză?
Asta, împreună cu întrebările inerente: Când se termină criza?
Şi mi-am dat seama că, încet-încet, copiilor mei li se fură copilăria în acelaşi mod mârşav în care eu am fost "deposedat" de această parte a vieţii.
Încet-încet, copiii noştri vor "învăţa" să mănânce portocale doar de Crăciun. Vor fi învăţaţi că "muşchi file" şi "caşcaval" sunt noţiuni "burgheze", că ei sunt copiii "conducătorului iubit" şi, de ce nu, că a gândi face rău.
Noi am trăit toate astea.
Noi ştim ce înseamnă şi ce cicatrice lasă dictatura.
De ce lăsăm să se întâmple şi copiilor noştri?
De ce ne uităm cum li se fură copilăria?
Unii au murit acum 21 de ani pentru ca noi să o ducem mai bine.
Nu prea a mers.
De ce ne resemnăm?
E rândul generaţiei noastre să murim, dacă trebuie, pentru copiii noştri.
Suntem prea laşi, sau am uitat gustul amar al cojii de portocală strivită între dinţi?
Romanii nu sunt nici lasi si nu au uitat nici acel gust amar al cojii de portocala despre care vorbesti. Este stilul traditional romanesc, daco-roman, chiar, de a supravietui. Romanii nu au fost uniti niciodata, inca de a cum 2000 de ani. Cand au venit turcii sa ne atace, nu ne-am batut vitejeste cu ei asa cum am fost mintiti in scoala, ci ne-am retras in munti, fiecare pe varful lui de munte, cu oaia, purcelul si gastele sale. Mai mult, romanii sunt in stare sa se bata intre ei pe un colt de paine, decat sa se uneasca impotriva adevaratilor dusmani pentru a putea manca si o bucata de carne.
RăspundețiȘtergereDespre '89... recunoastem sau nu... revolutia din Timisoara au inceput-o ungurii, dupa care s-au adunat o gramada de gura-casca si nu au mai putut da inapoi. Acea revolutie a fost organizata mai degraba din greseala, decat din dorinta de mai bine a romanilor. Deci... nicio speranta... Pot sa pun pariu ca daca Boc mai taie maine 50% din salariile bugetarilor, in afara de 3-4 comentarii agresive pe forumuri nu vom vedea nicio reactie.
"Bătaia vitejească cu turcii" era sinucidere curată, iar retragerea şi hărţuirea se cheamă război de gherilă.
RăspundețiȘtergereEu unul sunt mândru de istoria poporului meu. Cel puţin de aia veche.
În ceea ce priveşte '89... am serioase dubii. Din punctul meu de vedere nu au pornit-o nici ungurii, nici românii, ci serviciile secrete, dar asta e altă discuţie.
Poate ca ai fi fost mindru de faptul ai facut un sacrificiu in copilarie daca finalitatea ar fi fost alta.
RăspundețiȘtergereSTIU la ce te referi pentru ca acea a fost perioada copilariei copiilor mei.
Eu am facut parte din "generatia de sacrificiu",
copii mei la fel;cea ce ma scoate din minti este faptul ca si nepotii mei se pare ca vor avea aceasi soarta,desi acum portocalele sint mai
ieftine decit cartofii si se strica in expozoarele magazinelor.
Chiar asa, politicienii actuali fura si copilaria copiilor tai si a nepotilor mei
dar si vietile noastre, calcind in picioare
orice norma morala.
Si asta pentru ca stiu ca la noi se poate.
Liderii sindicali abia daca reusesc sa stringa citeva mii de demonstranti la un miting care nu ar speria nici macar un primar de comuna.
Si atunci apare o intrebare fireasca:UNDE ESTE POPORUL ROMAN?
Robert.
Poporului roman ii este de-a dreptul lehamite de tot si toate. Oamenii s-au resemnat sa traiasca in acest fel pentru ca nu mai spera in nimic bun. Au trecut 21 de ani de la "pseudo-revolutie" si constatam ca de fapt traim la fel "de bine" ca inainte de '89.
RăspundețiȘtergerePardon, gresesc, diferenta dintre atunci si acum o fac blondele/brunetele/roscatele diferitelor vip-uri, junk media, sigla de Mercedes pe ghiulurile cocalarilor, manelele ascultate la maxim in boxele jeep-anelor de ultima generatie si multe altele de genul asta.
Ce lupta sindicala? Ce "front comun impotriva adevaratilor dusmani"? Mai bine zis cine sa faca toate astea? Liderii sindicali, imbuibati si corupti pana'n prasele, care nu fac altceva decat sa-si minta cu nerusinare cotizantii cu sloganul "va fi bine!", apoi sa dea fuga pentru a pupa mana boss-ului de stim noi unde?
Si eu credeam la fel ca si voi pana nu demult: ca romanii au amortit, ca nu mai sunt capabili de un protest serios in strada. Realitatea este alta, am constatat cand am inceput sa lucrez iar - dupa o lunga perioada de activitate in colective mici - intr-o intreprindere cu mii de angajati.
RăspundețiȘtergereDa, continua sa existe spiritul de revolta, protestul, se ia atitudine. Asta s-a intamplat atunci cand a fost cazul... si patronii au trebuit sa asculte!
"Revolutia", care nu a avut ca tinta cresterea nivelului de trai a romanilor (prea putin le pasa lor de noi!) ci efect al victoriei uneia dintre puterile din cadrul razboiului rece asupra celeilalte forte antagoniste, a continuat ani de-a randul prin distrugerea industriei romanesti. Se urmareau doua scopuri: 1. imbogatirea rapida; 2. destramarea colectivelor de muncitori care s-ar fi putut organiza si oferi surprize nedorite vechilor capitalisti de dincolo, inclusiv noilor capitalisti autohtoni.
Ok, mai iasa in strada colective, insa doar cu cativa bugetari revoltati ca au fost atinsi recent la buzunar nu se face primavara... de la Parga. Pentru un protest serios este nevoie de muncitori, de organizare, de sindicate. Ori la noi muncitorii ori au plecat dincolo, ori sunt dispersati in intreprinderi mici.
De aceea nu o sa vedeti, ca in Germania, manifestatii pe strada in ziua de 1 Mai.
Acesta a fost unul dintre scopurile distrugerii marilor intreprinderi romanesti, s-a urmarit divizarea masei care ar fi putut lua atitudine.
Evident pentru mine, nu stiu cat si pentru altii, dincolo de aceste scopuri mai exista unul, care tine de orgoliul puterii invingatoare. Dar pentru a deslusi acest motiv este nevoie de o privire obiectiva care sa analizeze din pdv economic Romania secolului XX si XXI.
Maria A.
Inca citesc. Vreau sa citesc tot si apoi sa fac vreun comentariu!
RăspundețiȘtergereFac o pauza de tigara, in englezisme se zice ceva de genul smokie!
Inca citesc. Mai am mult si vreau sa cuprind totul. Fac o pauza de tigara (smokie, cu alte cuvinte) si imi continui lectura.
RăspundețiȘtergere