Scrisoare de mulţumire

Azi am văzut ceva...
Nu credeam!
Până acum mai credeam că încă mai există o urmă de bun simţ în cretinii care ne conduc, că, dacă tot nu îi duce capul, măcar să încerce să dreagă busuiocul cu puţin bun simţ.
Mamă! Ce ţeapă am luat!
L-am văzut astăzi pe Şeitan, care, ca să nu o mai dăm pe după cireş, în limba turcă înseamnă DRAC, flancat de o femeie şi de un bărbat, încercând să explice ei cât de fericiţi sunt românii că stau la cozi să plătească taxe, cozi care, de altfel, nu există, şi tot ce am văzut şi am trăit, unii dintre noi, e o iluzie.
Definiţia nesimţirii şi încercării de prosteală pe faţă mi s-a părut o afirmaţie a papagalului care era cu Şeitan (am înţeles ulterior că e mare ştab pe nu ştiu unde, la stat, bineânţeles), care se burzuluia la toată lumea spunând că "am primit scrisori de mulţumire de la cetăţeni".
Bă, eşti prost?
Lăsând la o parte faptul că, datorită perioadei scurte de depunere a formularelor şi a "miilor" de kilometri parcurşi de la un ghişeu la altul şi de la o instituţie la alta, nu îmi dau seama cine dracu' a mai avut timp de scris scrisorele, presupunând că a existat un cetăţean mulţumit pentru că nu a prins aglomeraţie, unde s-a mai văzut pe lume ca cineva să mulţumească pentru că plăteşte taxe mai multe şi mai mari?
Individul respectiv ne crede asemeni lui: cretini.
Pe urmă, Excelenţa sa Întunecată (la minte), monsiu Şeitan, a zis că, de luna viitoare se va putea plăti on-line pe portalul e-România.
Un mic inconvenient, portalul pentru care madam Udrea o să dea 500 de milioane de euro, NU EXISTĂ.
Aşa că şi luna viitoare vor merge românii la cozi, cumpărând formulare de la "xeroxul" din colţ.
Chiar! Măi... oficialităţile pielii! Dacă tot făcurăţi voi rahatu' praf cu îmbârligătura asta, nu puteaţi măcar să tipăriţi nescaiva formulare? Să nu mai trebuiască să cheltuie cetăţeanul contribuabil banii lui şi să facă mădularul mare la jmecherii cu "xerox" lângă instituţii publice şi rude sau prieteni ÎN instituţii care să îndrume "binevoitor" lumea: "Mergeţi la xeroxul din colţ, că au acolo. E doar un leu.". Şi toate astea ca să vă dea vouă bani, bani, mulţi bani, că nu vă mai satură Dumnezeu.
Vrei să-ţi plătesc impozit?
Dă-mi formular, dă-mi funcţionar pregătit, dă-mi rapiditate şi solicitudine, dă-mi şi o cafea, şi pe mă-ta, dacă e nevoie, pentru că, ştii ce? Nu eu sunt disperat să strâng bani la buget. Tu eşti. Eu stau bine acasă cu curul pe canapea şi mi se îmbrehăne de tine stat, indiferent că vorbeşti prin gura (ce naşpa sună) lui Şeitan, lui Boc, prin gura Udrei sau a Băsescului însuşi.
Vrei banii mei? Vii frumos, mă iei de acasă cu limuzina, îmi dai o şampanie, vorbeşti frumos, spui glume... Că altfel ştii ce? Mă mut cu căţel şi cu purcel la bulgari sau la unguri şi te las cu curul în crivăţ.
Şi fiindcă ştiu că vă plac odele şi osanalele, la toţi, iaca vă dedichez şî io o poizie pân care îm aduc prinosu dă recunoştinţă şi admiraţie:

Taxiada
de Biruleţ Plătescu

Ne pun taxe pe gândire,
Ne pun taxe pe avut,
Şi nu mai e multă vreme
Pân' la taxa pe... născut.

Ne pun bir pe alimente,
Bir pe şubă şi galoş,
Bir pe oul de sub cloşcă
Şi pe fumul de pe coş.

Taxă că ieşim din casă
Şi impozit pe privit,
Bir pe mersul la plimbare
Şi acciză pe grăbit.

Plătim taxă pentru ploaie,
Pentru grindină şi vânt,
Avem taxă pe colivă
Şi impozit pe mormânt.

Le dăm bani că stăm în ţară,
Le dăm bani că emigrăm,
Plătim taxă când bem apă
Şi atunci când respirăm.

Mă gândesc (evaziune),
Ca acestui stat diliu,
Personal să-i plătesc taxe
Cu... degetul mijlociu.