Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii,
Şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura,
Căci omul e om cât mai are opinii,
Aceasta-i opinia mea.

Adrian Păunescu

luni, 6 octombrie 2014

Catren 12

O sa te-nchid in vesnicia unei clipe
Si-o sa te port la gat ca pandantiv,
Pe un sirag ce sta sa se-firipe
Din vis si din real, alternativ.

Un comentariu:

  1. Rămâi cu bine,suflet drag:
    Tu de o parte, eu de alta
    A cerului.
    Tu ușor, ca toate sufletele
    Care știu să trăiască, să lupte,
    Eu mai grea,ca pământul,
    Care n-a învățat,încă,
    Să renască și mai ales să uite..
    Rămâi cu bine, suflet drag:
    Tu zâmbet de lumină și putere
    Eu înserare și melancolie,
    Imperfectă,cu ceața umbrei
    Pe care n-am învățat,încă,
    S-o acopăr.
    Acum, în liniște, plângândă și râzândă,
    Te-am închis pentru totdeauna
    În camera albastră a sufletului meu..
    Mai am de trăit, apoi de murit
    Un pic..
    Până să cresc în drum de nemurire.
    Rămâi cu bine,suflet drag...

    RăspundețiȘtergere

Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.