Dupa douazeci de ani... cu Bula

In familia lui Bula
Este zi aniversara.
Se-mplinesc doua decenii
Cu iubita sotioara.

I-au felicitat prieteni,
Rude, neamuri fel de fel,
Si cu fiecare, Bula,
A ciocnit un paharel.

Bea cu finul, bea cu nasul,
Bea cu varul Anatol...
Pana cand se lasa noaptea,
Bula s-a facut matol.

Iar cand, pe la miezul noptii
Musafirii au plecat,
Bula, rupt de... oboseala,
S-a bagat direct in pat.

Insa soata sa cea draga
N-avea somn  nici s-o jupoi
Si-ar fi vrut sa-nceap-acuma
O petrecere in doi.

Deci, se-aseaza langa Bula
Si il mangaie pe par,
Si cu vocea languroasa:
"- Mai tii minte, Bulisor?"

"- Mai tii minte ziua-ceea,
Acum douazeci de ani,
In biserica micuta
Langa parcul cu castani...?"

"- O tin minte." Zice Bula,
Mormaind cu nasu-n perna.
"- ...Unde ne-am jurat credinta
Si o dragoste eterna?"

"- Mai tii minte rochia alba,
Cu paiete si dantele,
Si petalele de floare
Ce mi se lipeau de piele?"

"- Ti-amintesti cum, cand iesiram
Din biserica, la poze,
Am fugit de langa tine
Si m-am dus in parc, la roze?"

"- Si cum tu ca un romantic...
Mai tii minte, iubitel,
Cum venit-ai dupa mine
Si m-ai strans de mijlocel?"

"- Sigur, draga." Zice Bula.
"- Cum sa uit asa ceva?
Ca nu a fost zi, de-atuncea
Sa nu-mi reprosez ceva."

"- Ca, de nu te luam de mijloc,
Ci de gat de te strangeam,
Douaj' de-ani stam la parnaie
Insa azi ma liberam."