Am citit o declarație a Ministrului de Externe, Titus Corlățean, în legătură cu deranjul intern și extern privitor la aderarea României la Schengen.
Pe scurt, ministrul a spus (și înțeleg că are și sprijinul Guvernului), că, dacă madama Europă o arde niznai și, oricât ne-am strădui noi, nu e de acord să ne primească, atunci ar trebui ca România să nu mai fie atât de interesată de aderarea la ”spațiul Schengen”.
Cu toate că au sărit ca arse toate cotarlele băsiste, în frunte cu piratul de la Cotroceni, scheunând avan de ”antieuropenism” și ”șansele României”, cred că poziția Ministrului de Externe și, implicit, a Guvernului, este una corectă.
Fără să mă las pradă infatuării naționalist-patriotarde a unora care clamează ”superioritatea românilor și a României” față de... orice, cred că era timpul să arătăm că știm să și cerem respectarea regulilor, nu numai să respectăm orbește regulile altora.
Tratatul de aderare la ”Schengen” cuprinde doar, repet, DOAR, clauze strict tehnice privind securizarea frontierelor cu state non-UE, clauze care au fost respectate prin cheltuirea de către România a multe sute de milioane de euro, cu consultanță și tehnologie germană ”de la mama ei”.
”Schengen” nu are și nu a avut niciodată legătură cu justiția, cu CSM, cu Curtea Constituțională, cu referendumuri sau alte cretinisme d-astea.
Toate ”pretențiile” cu care (uneori justificat) vin unele țări europene nu au legătură cu această problemă care este, repet, una strict tehnică.
Inclusiv un oficial al Comisiei Europene a declarat că România a îndeplinit toate criteriile de aderare.
Având în vedere toate acestea, consider atitudinea guvernului absolut justificată.
Noi ne-am făcut treaba. Acum unii caută, cum se zice în popor, ”nod în papură și purici în brânză”, inventând, uneori justificat, alteori din motive total cretine, tot felul de noi ”bariere”.
Situația asta îmi amintește de anii studenției în care, dacă ”te lua la ochi” un profesor și mai aveai și ghinionul ca examenul să fie ”oral”, ADIO! Picai examenul oricât ai fi învățat, pentru că, în afară de subiectele de pe bilet, erau întrebările ”pentru 10”, unde profesorul era... Dumnezeu.
Nu aveai altă variantă decât să înveți la celelalte examene pentru a nu avea și alte restanțe (pe vremea mea, la Academia de Poliție, la a 4-a restanță riscai să fii exmatriculat), și să aștepți ca profesorul să revină la sentimente omenești.
Cam așa e și acum.
Din moment ce unii și-au pus în cap să împiedice aderarea României cu orice preț, tot ce ne rămâne de făcut este să ne vedem, demni, de treabă, până le trece ”bâzdâcul”.
Și nu cred că ar fi rău să ne amintim că unele țări europene, ca de exemplu Marea Britanie, AU REFUZAT intrarea în multlăudatul ”spațiu Schengen”, așa că nu mi se mai pare o jmecherie atât de mare.
Știu! Sunt multe avantaje.
Dar, după părerea mea, mierea obținută pupând dosuri are gust de... orice, nu de miere.
Toate ”pretențiile” cu care (uneori justificat) vin unele țări europene nu au legătură cu această problemă care este, repet, una strict tehnică.
Inclusiv un oficial al Comisiei Europene a declarat că România a îndeplinit toate criteriile de aderare.
Având în vedere toate acestea, consider atitudinea guvernului absolut justificată.
Noi ne-am făcut treaba. Acum unii caută, cum se zice în popor, ”nod în papură și purici în brânză”, inventând, uneori justificat, alteori din motive total cretine, tot felul de noi ”bariere”.
Situația asta îmi amintește de anii studenției în care, dacă ”te lua la ochi” un profesor și mai aveai și ghinionul ca examenul să fie ”oral”, ADIO! Picai examenul oricât ai fi învățat, pentru că, în afară de subiectele de pe bilet, erau întrebările ”pentru 10”, unde profesorul era... Dumnezeu.
Nu aveai altă variantă decât să înveți la celelalte examene pentru a nu avea și alte restanțe (pe vremea mea, la Academia de Poliție, la a 4-a restanță riscai să fii exmatriculat), și să aștepți ca profesorul să revină la sentimente omenești.
Cam așa e și acum.
Din moment ce unii și-au pus în cap să împiedice aderarea României cu orice preț, tot ce ne rămâne de făcut este să ne vedem, demni, de treabă, până le trece ”bâzdâcul”.
Și nu cred că ar fi rău să ne amintim că unele țări europene, ca de exemplu Marea Britanie, AU REFUZAT intrarea în multlăudatul ”spațiu Schengen”, așa că nu mi se mai pare o jmecherie atât de mare.
Știu! Sunt multe avantaje.
Dar, după părerea mea, mierea obținută pupând dosuri are gust de... orice, nu de miere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.