M-am născut să duc povara conștiinței de a fi
Și să-mi simt efemeritatea în fiecare apus de soare.
M-am născut cu speranța veșniciei și certitudinea stingerii.
M-am născut știind că trebuie să mă uit la cei din jur
Și să învăț a dispărea cu zâmbetul pe buze.
Sunt o combinație ciudată de vremelnicie animală
Și veșnicie divină sau întâmplare darwiniană.
Strămoșii mei s-au făcut sau au fost făcuți,
Iar eu m-am născut să simt durerea lumii
Așa cum toți cei asemenea mie o simt.
M-am născut să înțeleg neînțelese înțelesuri,
Să văd vedenii nevăzute și să aud infinitul cum se contractă.
M-am născut normal într-o lume anormală
Și am devenit anormal pentru că normală era anormalitatea.
Se spune că animalele nu au conștiința de sine.
Animalele nu-și dau seama că există,
Deci nu-și dau seama nici că au murit.
Animalele sunt simple mașini vii
Care funcționează un timp
Și apoi se opresc pentru totdeauna.
Dar eu a trebuit să mă nasc om.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.