Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii,
Şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura,
Căci omul e om cât mai are opinii,
Aceasta-i opinia mea.

Adrian Păunescu

miercuri, 9 mai 2012

O singură rugăminte pentru toate guvernele

Nu am așteptări prea mari de la noul guvern. E un reflex, dacă vreți, pe care mi l-am format în timp, ca să mă protejez de dezamăgiri.
Am înțeles că se dau banii pensionarilor înapoi, că salariile revin, încet-încet, la valoarea nominală din 2010...
Nu am auzit, însă, nimic despre pedepsirea vinovaților.
Personal, am o singură ”așteptare” de la guvernanți, oricare ar fi ei, și recunosc faptul că, până acum, am fost dezamăgit crâncen: VREAU SĂ ÎNCETEZE ȘANTAJUL ORDINAR PRACTICAT ÎN INSTITUȚIILE BUGETARE.
”Stai cuminte, fă ce zice șeful, nu fii ”revoluționar”, nu contrazice pe nimeni, chiar dacă nu are dreptate, că aicea o fi salariul mai mic decât în altă parte, dar e sigur, ai familie, ai copii (sau vrei să ai) și atunci nu se merită să rămâi pe drumuri, nu mai încerca tu să schimbi sistemul că ești prea mic și nu dai tu urâții afară din țară...”
Sunt doar câteva ”mostre de înțelepciune” instituțională.
”Mostre” folosite pentru a șantaja pe oricine are curajul (sau nebunia) de a spune lucrurilor pe nume și de a se împotrivi aberațiilor instituționale.
Din păcate foarte mulți cedează. Pentru că au familie, pentru că au copii, mulți, prea mulți se lasă călcați în picioare.
În Poliția Română, ca să vorbesc doar despre ceea ce știu mai bine (însă știu că în toate instituțiile e la fel) se practică la nivel instituționalizat, aproape, îndoctrinarea: ”fii supus că dacă te dau ăștia afară, nu te descurci în privat”. Asta, coroborată cu referirile la familie, a zămislit un fel de ceață instituțională în care toată lumea circulă cu teamă, bâjbâind.
Nici măcar formațiunile sindicale, teoretic protejate de abuzurile sistemului, nu mai au curajul să se manifeste. ”O ard” militant prin comunicate de presă sau memorii, dar nu mai au curajul să iasă în stradă.
Și asta e tot de la șantaj.
Șantajul nerostit al ceții care plutește într-un sistem care s-a transformat în închisoare de suflete și minți.
Șantajul unor idei picurate zi de zi în urechile unor tineri, și care ajung să le fie principii de viață.
Un șantaj ordinar, o frică scârboasă, menite să asigure confortul celor care, vremelnic, ocupă funcțiile de conducere.
DOMNULE PRIM MINISTRU, DOMNILOR MINIȘTRI, DACĂ VREȚI CU ADEVĂRAT SĂ CONDUCEȚI UN STAT EFICIENT ȘI MODERN, LĂSAȚI OAMENII SĂ GÂNDEASCĂ ȘI SĂ SE EXPRIME. IDEILE NU VIN DIN FRICĂ, NICI DIN ”ÎNȚELEPCIUNEA” ȘEFILOR, CI DIN LIBERTATEA ȘI EXPERIENȚA CELOR CARE MUNCESC.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.