Vorbesc, bineînțeles, despre madama legată la ochi, care ține în mână diverse ustensile, care de tarabagiu, care de măcelar, și care este regulat... regulată de tot felul de indivizi pe care ulterior nu îi poate identifica deoarece, nu-i așa, Justiția e oarbă.
Pe scurt, sunt în proces cu Inspectoratul General al Poliției Române. Inițial ”ne-am judecat” la Curtea de Apel București, unde acțiunea mi-a fost respinsă după cam două termene ca nefondată, deși I.G.P.R. nici măcar nu depusese toate documentele la dosar. Cum așa? Iac-așa!
Am depus, logic, cerere de recurs iar astăzi mi-a venit citație de la Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind înștiințat că primul termen al recursului este, atenție, 09.10.2013.
Adicătelea, după ce, la prima întâlnire, demoazela Justiție a termenat rapid, dornică să satisfacă și alți clienți care, desigur, o solicitau, acum s-a sucit și vrea lung..., lung..., cam un an și juma'...
Numa' să nu aibă pretenții să viu cu flori sau să-i cunosc părinții...
Cum mai am un proces, tot la Curtea de Apel București, cu Ministerul Administrației și Internelor, la care suntem ”de-abia” în faza de ridicat excepții, mă gândesc amuzat că, pe lângă conturi în bănci elvețiene, iahturi, castele în Franța și pachete majoritare de acțiuni la cele mai mari firme din lume, o să las moștenire copiilor mei și cel puțin un proces cu o instituție a statului român.
Cum zicea azi un prieten căruia i-am povestit tărășenia:
- Mă, există și o parte bună: dacă trăiești până câștigi, te îmbogățești când ți-or da banii ”din urmă”.
Deci, chiar dacă ai dreptate în România, tre' să fi măcar un ”Dancanmeclaudfromzăclanmeclaud” ca să ai șanse să duci la capăt un proces.
Ține-ne, Doamne!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.