Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii,
Şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura,
Căci omul e om cât mai are opinii,
Aceasta-i opinia mea.

Adrian Păunescu

vineri, 24 iunie 2011

Prinţ şi cerşetor cu delirium tremens sau "AQUILA NON CAPIT MUSCA"



Încep prin a spune, pentru cei care ar putea fi interesaţi, că nu sunt monarhist. Nu cred că cineva, oricine, este "mai special" decât mine pentru că s-a născut într-un palat. Pentru ca eu "să pun genunchiul în pământ" în faţa cuiva, acea persoană nu trebuie doar să se nască, ci şi să facă ceva. Ceva extraordinar.
Nu cred în "sângele albastru" decât dacă el, "sângele", izvorăşte din înălţimile unui spirit superior. Altfel...
Vreau doar să comentez murdărirea istoriei României de către un personaj care, dacă nu ar fi sinistru prin puterea pe care o are în a ne influenţa vieţile, ar fi cel mult hilar.
Mă refer, bineînţeles, la Băsescu.
Care mai nou, după ce ne-a dat lecţii de politică, de economie, de finanţe, de turism, de transporturi, de reorganizare şi... de cum se bea whisky (la Cronica Cârcotaşilor), a ajuns să ne dea lecţii şi la istorie. Şi nu oricum, ci aşa cum ştie el mai bine (nu istorie ci "a da lecţii"), înjurând.
Repet, nu sunt monarhist, dar mă deranjează foarte tare când un marinar beţiv, fost securist trimis la Anverp ca şef al reprezentanţei comerciale a României comuniste, contrabandist după propriile declaraţii şi inculpat într-un dosar penal aflat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ajuns prin trădare şi "asasinat politic" în funcţia de preşedinte al României, jigneşte o persoană care, la un moment dat, a condus această ţară prin nişte situaţii foarte complicate, reuşind să o păstreze cât mai intactă.
Este foarte simplu pentru Băsescu, care, profitând de toate "deliciile" nomenclaturistului comunist, s-a "reevaluat" în anticomunist la 20 de ani după ce Ceauşescu a murit, să spună că o abdicare semnată, la propriu, cu pistolul la tâmplă, este o trădare şi că semnatarul acestui act este "sluga ruşilor".
E uşor ca, de pe "frontul" împotriva micilor şi cocârţului să judeci oamenii care au în memorie, încă, şuieratul obuzelor conflagraţiei mondiale.
Şi nu înţeleg un lucru: dacă abdicarea cu pistolul la tâmplă te face "sluga ruşilor", cum se numeşte cel care le dă ruşilor energie aproape gratis la Alro Slatina?
Din păcate pentru noi, Băsescu face singurul lucru de care e în stare şi pentru care chiar are calificare: încearcă să distrugă.
Probabil el, în delirurile pe care le are, se visează rege atotstăpânitor, care împarte după bunul plac feuda, care înnobilează sau surghiuneşte după voie şi după toane, care, de ce nu, instaurează o dinastie...
Singura chestie naşpa e că... deja e un rege.
Şi atunci acesta trebuie asasinat. Dacă nu fizic (sper), măcar ca imagine.
Urmează Ferdinand, Carol I, Alexandru Ioan Cuza, Mihai Viteazu, Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare... şi tot aşa, până la Burebista.
Până la urmă, de ce nu?
O minte bolnavă poate spune că şi aceştia au trădat când se retrăgeau în munţi sau când, decimaţi de lupte cu duşmani infinit mai numeroşi, acceptau să plătească tribut.
În istoria recentă am mai avut unul care se credea mai dat dracu' decât toţi înaintaşii. Şi-a încheiat cariera la Târgovişte.
Din punctul meu de vedere, Regele Mihai a făcut singurul lucru "de făcut" într-o astfel de situaţie - l-a ignorat total pe marinar.
Până la urmă, asta înseamnă "sânge albastru": atunci când eşti decorat de SUA pentru contribuţia la scurtarea războiului, când eşti primit oricând de toţi cei care conduc această planetă cu respect şi admiraţie, când viaţa ta se confundă cu o parte importantă nu numai din istoria unei ţări, ci din istoria omenirii, nu bagi în seamă pe unul care era să fie dat afară de "badigarzi" la o întâlnire oficială.

2 comentarii:

  1. Daca regele l-a ignorat noi cu totii ar trebui sa urmam exemplulRegelui.
    Sa-l ignoram de fiecare data cind deschide gura si poate ca asemeni copilului care nu e luat in brate cind plinge tace va tacea si el.
    Eu cred ca il bagam prea mult in seama si a ajuns sa creada ca daca ar fi fost in locul Regelui s-ar fi lasat impuscat;niciodata nu e pre tirziu ar putea sa o faca singur ca sa ne dovedeasca!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu prea poţi ignora pe cineva care îţi ia, la propriu, mâncarea de la gură.
    În ceea ce priveşte "s-ar fi lăsat împuşcat"... după război mulţi viteji se arată.

    RăspundețiȘtergere

Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.