Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii,
Şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura,
Căci omul e om cât mai are opinii,
Aceasta-i opinia mea.

Adrian Păunescu

luni, 9 aprilie 2012

Vând funcţie de Preşedinte al României. Preţ negociabil.

Într-un gest care s-a vrut eroic şi "pilduitor", chiriaşul de la Cotroceni a trimis, măre, hrisov de împăciuire potrivnicilor săi, punând chezăşie funcţia pe care o ocupă, la schimb cu modificarea Constituţiunii conform vrerii norodului ce s-a arătat prin plebiscit.
Nu vreau (mi-e silă) să mai comentez faptul că referendumul cu pricina s-a comis acum vreo 4 ani, iar de atunci băsescul a uitat de el, pentru a-l apuca "voinţa poporului" de la lingurică tocmai în ajun de alegeri.
Nu vreau să comentez (din aceleaşi motive) nici faptul că trebuie să fi cel puţin imbecil ca să mai crezi că băsescul îşi va da demisia sau că scrisoarea asta e altceva decât o manevră de imagine.
Vreau, însă, să comentez un lucru care mie mi se pare deosebit de grav, şi anume scoaterea pe tarabă, chiar şi "la mişto", a ceea ce se cheamă "funcţia supremă" în statul român.
Mie, personal, mi se pare jignitoare şi ticăloasă această "tocmeală" pentru funcţia care, cel puţin teoretic, ar trebui să reprezinte vârful onoarei, demnităţii şi verticalităţii în această ţară.
Trec peste faptul că instituţia Preşedintelui României trebuie să fie garant al Constituţiei şi nu principal factor al modificării ei, însă "trocul" propus de băsesc mi se pare odios. Şi asta pentru că induce ideea că orice funcţie din România are un preţ. Ori, măcar de la instituţia Preşedintelui (nu de la sinistrul care o personifică), am "pretenţii".
Şi parcă, acum 2-3 luni, când oamenii îi cereau demisia în stradă, băsescul plângea pe la conferinţe de presă că asta ar însemna ca România să devină "neguvernabilă". Acuma nu mai devine? S-au a fost "reevaluată" situaţia?
Să nu fiu înţeles greşit. Puţine lucruri pe lumea asta m-ar bucura mai mult decât plecarea băsescului, dar după această plecare parcă aş vrea să am, totuţi, nişte instituţii normale în ţara asta.
Chiar dacă am scăpa de băsesc, nu cred că ar fi bine să avem o instituţie a Preşedintelui care să se poată tocmi la tarabă, lângă carcasa de miel (că tot e "de sezon") şi brânza telemea.
Iar faptul că băsescul nu are nici un gând să plece este întărit (dacă mai era cazul) de "vizita de taină" făcută săptămâna trecută la slugile sale portocalii. Faptul că, pe surse, s-a auzit că le-ar fi spus "că dacă nu obţin la parlamentare jumătate plus unu din scorul USL-iştilor, trec în opoziţie", îmi spune mie nu numai că băsescul nu are nici un gând să demisioneze, ci că se pregăteşte să mai siluiască încă o dată, grav, Constituţia.
Logica este simplă:
Dacă, să presupunem, USL obţine, la "parlamentare", 60% din mandate, PDL-ul trebuie să obţină 30% plus un mandat. De ce?
Pentru că USL-ul este format din 3 partide, iar 60/3=20%. Chiar dacă privim USL-ul doar prin prisma celor două partide mari - PSD şi PNL - avem pentru fiecare câte 30% din mandate. Ori PDL-ul obţinând 30%+1 din mandate, băsescul va profita, din nou, de faptul că textul Constituţiei se referă doar la partide, nu şi la coaliţii, şi va "decreta" PDL-ul partid care a câştigat alegerile şi care va "desemna" premierul.
Dacă USL-ul va avea majoritate absolută, guvernul astfel propus va pica de 3 ori, după care băsescul va dizolva un Parlament care nu îl avantajează şi care îi dă fiori de suspendare.
Alegerile parlamentare se vor relua, astfel, până când băsescul va avea din nou, majoritatea pe care şi-o doreşte.
Şi atunci, cu "intelectualul providenţial" cunoscut şi ca MRU în rol de prim ministru (sau cu boc reloaded), o să trăiască fericit până la adânci bătrâneţi.
Ale lui, că noi nu mai apucăm.
E simplu.
E ticălos.
E dictatură.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.