A trecut Paştele.
Nu mai pot.
Am crezut că sunt eu nebun, că sunt "posedat", dar am citit un articol genial şi mi-am dat seama că nu sunt singurul "nebun", ba chiar mă aflu într-o companie extrem de selectă.
Sunt creştin ortodox prin botez şi prin convingeri, deşi nu tocesc treptele bisericilor, dar eu, dacă aş putea, aş interzice Paştele, Crăciunul şi toate celelalte "sfinte sărbători".
Trăim într-o lume mercantilă, în care, vorba unui prieten, nici Dumnezeu nu mai e gratis.
Am văzut că Biserica Ortodoxă Română, "cu ajutorul lui Dumnezeu" a "întrupat" candela oficială de Paşti, ca să nu mai ia enoriaşul lumină sfântă în candelă păgână luată de la magazinul din colţ.
Mergând pe ideea asta, acum înţeleg eu de ce se întâmplă atâtea nenorociri în lume.
Păi dacă Dumnezeu stă la "breinstorming" cu presfinţiţii şi preafericiţii să clocească de o candelă oficială, nu prea mai are timp şi de ce scrie în fişa postului.
Lăsând la o parte faptul că biserica, prin definiţie obligată să fie darnică şi miloasă cu ceilalţi şi austeră cu sine, s-a transformat într-o "multinaţională" al cărei singur obiectiv este profitul strict material, mă îngreţoşează în aceeaşi măsură comportamentele "tip", neaoşe sau importate, pe care le întâlnim de "sărbători".
Mai întâi e pioşenia şi milostenia.
Cum vine câte o sărbătoare religioasă, cum apare epidemia de "să ne ierte Dumnezeu", "Doamne ajută", "spiritul... Paştelui, Crăciunului etc", "să fim mai buni", "să ne gândim la cei mai puţin norocoşi", şi alte cretinisme d-astea asezonate abundent cu ţineri de posturi care mai de care mai negre, vizite la biserică (pulimea) sau la mănăstiri (jmecherii) şi împărţeli de pungi cu cozonaci (invariabil) şi alte alimente în ton cu sărbătoarea.
Tot la pioşenie intră şi impărtăşania de Paşti, spovedania şi mersul la denii şi la "înviere", asta după ce am înjurat de tot neamul şi sfinţii pe ăla de ne-a luat locul de parcare.
Pe urmă e cu iepuraşul.
De fapt un Moş Crăciun adaptat din cauză că renii nu suportă primăvara.
Ideea e aceeaşi: multe cadouri. Adică mulţi bani cheltuiţi.
Din câte îmi aduc eu aminte de când eram mic, în preajma Paştelui eram "cadorisiţi" cu pantofi noi. Asta pentru că, cică, trebuia să ai ceva nou de Paşti (probabil o rămăşiţă de precreştinism legat de primăvară) şi, în al doilea rând, din motive strict obiective, având în vedere că cei de toamna trecută nu ne mai încăpeau. Nu era vorba de nici un urecheat p-acolo.
Acuma, modern, vine iepuraşul si ne aduce tot felul de chestii, de la bijuterii la tablete şi telefoane ciumege, la maimuţoi de pluş şi cutii cu praline de ciocolată, după buget.
Mă gândesc la ipocrizia cu care foarte mulţi îi fac iubitei un cadou "de Paşti".
În afară de cazul în care repectivii sunt împreună de foarte mult timp (mă refer la ani), gestul nu are nimic de-a face cu "iepuraşul de Paşti" ci cu cel Playboy. Gestul are semnificaţia de "jos textila, pisi", mai ales că, după slujba de înviere se dă "tradiţionala" raită prin cluburi cu "lumina" în mână.
În al treilea rând, turbez când văd nebunia culinară.
Zeci de mii de tone de carne, de la tradiţionalul miel până la fiţosul curcan. Sute de mii de ore de muncă. milioane de ouă.
Pentru ce?
Dacă s-ar aduna jumătate din mâncarea care se aruncă doar cu ocazia Paştelui, cred că am rezolva problema unei ţări africane subdezvoltate. Pe bune!
"Să fie masa bogată!"
După care aruncăm mai mult de jumătate.
Apropo!
Nu am remarcat (poate mi-a scăpat) nici o mişcare din partea "asociaţiilor pentru protecţia animalelor" care, de obicei, au program de leşin când se pune problema suprimării unei haite de dulăi care tocmai au halit un copil sau o bătrână. De data asta, când a fost vorba de miei, nu am mai văzut ochi daţi peste cap. Probabil aveau gura plină de drob.
Doar pe internet am văzut o "campanie" anemică de genul "nu ucideţi mieii, haliţi soia", sau ceva.
Subţire! Subţire rău!
Poate mielul nu e animal... Sau poate e un animal abominabil, care merită să moară...
Mă stresează, de asemenea, mesajele din mediul electronic. Indiferent că sunt SMS-uri, e-mail-uri, mesaje pe facebook sau mai ştiu eu ce, sunt, de regulă, total cretine. Nu lipseşte din nici unul "lumina sfântă", "iepuraşul", "călăuzirea vieţii"...
Nu am trimis şi nu voi trimite astfel de mesaje, chiar dacă voi fi catalogat ca nesimţit de către cei cărora nu le-am răspuns.
Şi mai sunt multe motive pentru care aş interzice sărbătorile...
Cu riscul de a fi catalogat ca eretic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.