Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii,
Şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura,
Căci omul e om cât mai are opinii,
Aceasta-i opinia mea.

Adrian Păunescu

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Testament

La moartea mea nu vreau nici popi,
Nici parastas, nici bocitoare.
Nu vreau priveghi la capul meu
Şi nici coroane la picioare.
Vreau să aduceţi trei fătuci
Cu-obrajii roşii ca bujorul,
Cu ţâţele de pepeni dulci
Şi pielea fină ca fuiorul.
Şi să le daţi ca să bea vin
Din cela negru, fără apă,
Cu gustul aspru, de pelin,
Ţinut vreo zece ani la groapă.
Şi după ce or bea de-ajuns
Şi-n sânge-or avea foc şi pară,
Să le aduceţi doi ţigani
Cu un ţambal şi o vioară.
Şi să le puneţi a juca
În camera unde voi zace,
Să daţi şi la ţigani să bea,
Să cânte ei, ele să joace.
O noapte, două, poate trei,
Să bea doar vin, fără mâncare,
Şi să danseze-n jurul meu
Până cădea-vor din picioare.

Când fetele vor obosi,
Şi când arcuşul va fi frânt,
De nu m-am ridicat, sunt mort,...
Şi-atunci, băgaţi-mă-n mormânt.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.