"Generalul are datoria să fie calm, imperturbabil, imparţial şi stăpân pe sine"

"Responsabilitatea unei armate de un milion de soldaţi se bazează pe un singur om. El este succesul moralului.

Dacă o armată şi-a pierdut moralul, generalul său, la rândul lui, îşi va pierde încrederea.

Generalul domină prin încredere.

Când trupele sale sunt dezordonate, generalul nu are prestigiu.

...

Recompense prea dese arată că generalul este la capătul puterilor, pedepse prea dese înseamnă că e în culmea descurajării.

...

Pentru că un asemenea general îşi consideră oamenii ca pe copiii săi, aceştia îl vor însoţi în văile cele mai adânci. El îi tratează ca pe copiii săi mult iubiţi şi ei sunt gata să moară cu el. Dacă el îşi îndrăgeşte astfel oamenii, el va obţine maximum de la ei.

De aceea, Codul militar declară: Generalul trebuie să fie primul care să-şi ia partea sa din sarcinile şi corvezile armatei. În căldura verii, el nu-şi deschide umbrela şi în frigul iernii, nu îmbracă veşminte groase. În locurile periculoase trebuie să coboare de pe cal şi să meargă pe jos. El aşteaptă ca puţurile armatei să fie săpate şi numai după aceea bea; ca să mănânce, el aşteaptă ca prânzul armatei să fie gata şi pentru a se adăposti aşteaptă ca fortificaţiile armatei să fie terminate.

...

Prin comandament — autoritate înţeleg calităţile de înţelepciune, de dreptate, de omenie, de curaj şi de severitate ale generalului.

Aceste cinci calităţi sunt cele ale generalului. De aceea, în armată este numit "Respectatul"."

Sunt câteva citate din cel care este considerat unul dintre cei mai mari strategi ai tuturor timpurilor: Sun Tzu.

Oare şeful poliţiei nu a citit "Arta războiului"?

Probabil că nu, pentru că nici un comandant care se respectă nu îşi "înjură subordonaţii de mamă".

Nu şi atunci când vrea ca aceştia să îi fie loiali

E interesant cum un chinez de acum 2000 de ani înţelegea mai bine psihologia umană, tactica şi strategia, decât galonaţii ăştia cu ţ-şpe stele pe umăr şi un snop de diplome care atestă nimic.