Din gândurile mele curge sânge
Şi ochii plâng cu lacrimi de acid,
Aş vrea să zbor, dar aripa se frânge
Şi inima comite suicid.
Mă doare gândul de-a gândi gândire,
Mă doare viaţa de-a trăi trăind,
Mă doare sufletul sătul de nemurire,
Mă dor şi ochii ce privesc orbind.
Plânge pământul refuzând primirea
EU-lui meu defunct şi material,
Şi vegetaţia refuză înverzirea
Peste mormântul proaspăt de sub deal.
Simt glonţul rece ce-mi apasă fruntea
Unde se-nchide ochiul pineal,
Şi am în mână ortul, să iau luntrea,
Să nu rămân neviu, nemort, pe mal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.