Ce mai știți despre Locotenentul Alexandru Gheorghe?

Mai știe cineva ceva despre el?

Ce mai face? Pe unde mai e? Cum se descurcă?

Un om răsărit din mijlocul protestelor din Piața Universității (pe vremea când protestele erau considerate de ”media” ca fiind ”subiect de presă”). A ”făcut senzație” apărând la proteste în uniforma armatei române și opunând inepției regulamentelor militare, Constituția României.

A fost lăudat, blamat, comentat, judecat, condamnat, demis...

Apoi, în spirit mioritic, a fost uitat.

De ce?

Pentru că noi, românii, știm al dracului de bine să ignorăm ceea ce contează și să ne extaziem în fața nulităților, a imbecilității și a bârfei.

În ziua de azi e mult mai interesant pentru ”popor” ce mai face... Carmen Hara, oricine ar fi asta, decât soarta unui om care și-a sacrificat cariera și chiar viața pentru a ne face să înțelegem ce înseamnă demnitate.

Din ce în ce mai mulți cred că locotenentul Alexandru Gheorghe a greșit.

”Nu trebuia să vină la protest, nu în uniformă, nu trebuia să încalce regulamentul (de parcă ar fi cele 10 porunci), nu trebuia să spună... nu știu ce,...”

Sincer, eu îl consider pe acest om un erou. Așa l-am considerat de la început și nu s-a întâmplat nimic de natură a-mi schimba părerea.

Și asta pentru că ceea ce a făcut el este, din punctul meu de vedere,  perfect justificat și perfect legal.

În Constituția României se spune clar în Art. 118 alin 1:

”Armata este subordonată exclusiv voinței poporului pentru garantarea suveranității, a independenței și a unității statului, a integrității teritoriale a țării și a democrației constituționale.”

Înțeleg că, în ultimul timp, ”voința poporului” nu mai înseamnă ceea ce vor cetățenii, ci ceea ce vrea un singur cetățean. Pentru că, nu-i așa, locotenentul Alexandru Gheorghe a fost demis pentru că a fost de acord cu oamenii din Piața Universității și nu cu băsescul.

De asemenea, încă nu am găsit pe cineva care să îmi explice cât de cât logic cum face armata când garantează democrația constituțională.

Nu mai spun despre faptul că, în Decembrie 1989 nimeni nu s-a mai oripilat când generali în uniformă ”au fraternizat” cu demonstranții, deși era o chestie politică rău.

Hai să luăm o situație ipotetică:

În România zilelor noastre vine unul și zice: ”De acum încolo, comanda la mine. Dă-l dracu' de Parlament, de Guvern, mă... pe ea de Justiție, și în general nu mai contează nici o instituție în țara asta. Singurul lucru care contează e voința mea, iar cine îndrăznește să mi se opună, moare.”

Orice asemănare cu situația actuală din România (nu) este întâmplătoare.

Poate să îmi spună cineva ce trebuie să facă armata?

Păi..., în ”lumina” interpretării actuale a legilor și a regulamentelor militare, NIMIC.

Situația e politică pentru că se referă la guvernarea și conducerea țării. Dacă personajul imaginar de mai sus este susținut de o gașcă mafiotă care se autointitulează partid politic, asta e.

Armata nu poate să intervină.

Iar România rămâne moșia unui scelerat.

În această ipoteză, armata garantează democrația constituțională, probabil, stând în cazărmi și murind în Afganistan, pentru democratizarea altora.

De asemenea, conform acestor interpretări ale legilor și regulamentelor, jandarmeria și SPP-ul ar trebui să concedieze imediat pe toți cei care au reprimat manifestațiile din orașele României sau pe cei care nu i-au lăsat pe manifestanți să ajungă la băsesc.

Și asta pentru că, dezvoltând ”interpretarea legii”, în momentul în care, la un protest, se strigă ”Jos X-ulescu”, acesta ocupând o funcție sau o demnitate publică sau făcând parte dintr-un partid, protestul devine automat politic, iar armata (jandarmii și lucrătorii SPP sunt militari) nu are voie să se bage pentru că, nu-i așa, armata nu face politică.

Locotenentul Alexandru Gheorghe a fost demis pentru că ”a participat la un miting politic”, el făcând parte dintr-o instituție al cărei conducător este POLITIC, activitatea sa fiind reglementată POLITIC, viața sa fiind afectată de decizii POLITICE, protestul la care a participat fiind considerat POLITIC dar fiind reprimat DE MILITARI.

Una dintre caracteristicile unei dictaturi este și ”dubla măsură” cu care se judecă faptele: aceeași faptă, dacă este în favoarea mea, este bună, dacă este contra mea, este rea.

Astfel, după părerea mea, locotenentul Alexandru Gheorghe este o victimă a unui regim dictatorial și mafiot, un erou al acestui popor, asemeni celor care, în anii '50-'60 au ales să lupte și să moară decât să se supună regimului comunist.

Din păcate, noi, românii, avem talentul de a ne ignora eroii și de a ne face statui cu pițipoance și imbecili.