Titlul ales poate duce cu gândul la devalizarea României de către actuala gaşcă portocalie.
Adevărat, s-a dat pe nimic aurul, cuprul, gazele şi, probabil, bazându-mă pe vizita ungureanului la salina Praid şi pe propria gândire, urmează ceva sare.
Dar nu la asta mă refer.
Mă refer că, în mai puţin de o săptămână, România a pierdut imens în ceea ce priveşte cultura şi spiritualitatea ei.
În noaptea de 21/22.03.2012 a murit actorul Ştefan Radof.
Apoi, în seara de 31.03.2012 a murit şi maestrul Ion Lucian.
Ieri seară, 01.04.2012, marea actriţă Olga Tudorache a leşinat pe scenă fiind transportată de urgenţă la spital cu suspiciune de accident vascular cerebral. Personal, am avut bucuria să o văd jucând, acum câţiva ani, în "Regina mamă" la Teatrul Naţional şi îi doresc însănătoşire rapidă şi completă, însă cred că acest accident o va determina să se retragă de pe scena teatrului.
Şi iată cum, într-o săptămână şi ceva, în timp ce noi eram cu ochii pe cupru, gaze, alianţe, candidaturi, plecări şi veniri, sufletul nostru, sufletul poporului ăstuia se subţia, sărăcea...
Suntem mai săraci cu doi actori incredibili.
Suntem nepăsători şi grăbiţi la suferinţa unei mari actriţe.
Mă întreb dacă nu e blestemul nostru să alergăm mereu după material, ignorând spiritualitatea, pentru ca în final să nu ne alegem cu nimic.
Mă gândesc că, totuşi, aurul, cuprul, gazele... s-au dat. Până la urmă, noi le-am dat puterea ălora de ne fac acum nasoale. Şi aşa cum au fost vândute, pot fi şi cumpărate înapoi, la o adică, fără a discuta de preţ.
Dar să nu ne "tăvălim de durere" ca popor, atunci când sufletul ne este sfâşiat, atunci când bucăţi mari, esenţiale, nu mai sunt... asta nu pot înţelege.
Poate că, până la urmă, ne merităm soarta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.