Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii,
Şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura,
Căci omul e om cât mai are opinii,
Aceasta-i opinia mea.

Adrian Păunescu

luni, 5 martie 2012

Rugăciune

Stau azi în faţa TA cu rugăciune,
Că ştiu că şade în puterea Ta,
Să faci, Mărite Doamne, o minune,
Să fie bine şi în ţara mea.

Prea mult am suferit de împilare,
De veacuri, la răscruci de vânturi stând,
Şi d-aia vin la Tine cu-nchinare,
Să Te mai uiţi la noi, din când în când.

Ştiu că avem păcate felurite,
Şi infinite încălcări de Legi,
Însă Te rog, îngenunchiat, Mărite,
Poporul să îmi ierţi şi înţelegi.

Ştiu că-ncercăm să cumpărăm iertare
Înghesuindu-ne la raclele cu moaşte,
Şi punem "ochii dracului" pe-altare,
Şi ne rugăm doar de Crăciun şi Paşte.

Mai ştiu că suntem mândrii şi făţarnici,
Când Tu ne-ai dat şi cinste şi smerire,
Nu suntem nici prea caşti, şi nici prea harnici,
Şi mai poftim la fructul cu oprire.

Ne blestemăm bunicii şi părinţii,
Urându-i şi dorindu-le-a se duce,
Nerăbdători să moştenim arginţii
Care Te-au ţintuit, cândva, demult, pe cruce.

Şi nici cu mila nu am sta mai bine,
Că toţi visăm averi de azi pe mâine,
Să cumpărăm orice, chiar şi pe Tine,
Şi nu dăm altuia nici chiar un colţ de pâine.

Avem păcate, Doamne, ştii prea bine,
Cum ştii c-avem, de-asemenea, virtuţi,
Şi d-aia, în genunchi, mă rog la Tine,
Să nu ne judeci fără să ne-asculţi.

Că cine a venit la noi acasă,
A fost primit cu pâine şi cu sare,
L-am pus alăturea de noi la masă
Şi-am întins patul în odaia mare.

Şi n-am cătat a lua ce nu-i al nostru,
Că doar aici, de mii de ani ni-i tihna,
Şi alţii au venit să strice rostu'
Şi să ne ia şi pâinea şi odihna.

Au fost p-aici şi hunii, şi avarii,
Şi alţii au făcut, la noi, popas,
Şi ne-au călcat şi turcii şi tătarii,
Ei au plecat, noi, Doamne, am rămas.

Am fost călcaţi de cizm-austriacă,
Am fost călcaţi şi de bocancul rus,
Şi-am îndurat, rugându-ne să treacă,
Şi am rămas aici, iar ei s-au dus.

Şi am sperat mereu că va fi bine,
Nădăjduind la mare mila Ta,
Trăind de mii de ani, de azi pe mâine,
Rugându-ne a se schimba ceva.

Şi-acuma Preamărite se repetă
Istoria ce nu ne-a fost aminte,
Şi iarăşi avem soartă de subretă,
Şi iar avem, pe gât, încălţăminte.

Şi de-aia azi mă-nchin cu rugăciune,
Şi în genunchi m-arunc în faţa Ta,
Să faci, Mărite Doamne, o minune,
Să fie bine şi în ţara mea.

2 comentarii:

Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.