Eu sunt... NIMENI!

Odată,
O domnişoară,
Ofensată
De felul cum mă purtam,
M-a întrebat:
"Cine te crezi?"
I-am răspuns:
"NIMENI!... Eu sunt NIMENI!"
A plecat, prea grăbită
După aceea
Şi nu am avut timp
Să îi explic
Că nu sunt un NIMENI oarecare,
Ci un anume
NIMENI.
Eu, dragă domnişoară,
Sunt acel NIMENI
Care se furişează noaptea
În iatacul tău.
Eu sunt acel NIMENI
Căruia prin somn îi simţi prezenţa.
Simţi căldura trupului său
Cum te învăluie,
Îi simţi mâinile
Dezmierdându-ţi trupul
Şi buzele sale
Atingându-ţi buzele
Şi te trezeşti...
Inima îţi bate nebuneşte,
Dar nu de frică,
Ci pentru că pe trup
Încă simţi
Atingeri firbinţi,
Iar pe buze
Ai încă
Gustul buzelor sale,
Şi-atunci întrebi:
"Cine e?..."
Nimeni.
..............
Ei bine,
Dragă domnişoară,
Eu sunt...
NIMENI.


02.04.1997