De câteva zile sunt foarte bulversat de ştirea care a ţinut "prima pagină" atât în presa scrisă cât şi în cea audio-vizuală, vestea despre sinuciderea doamnei Mădălina Manole.
Formularea de "doamna Mădălina Manole" poate părea aiurea, dar eu unul m-am săturat de toţi cretinii care "se bat pe burtă" cu personalităţile româneşti din diferite domenii. Pentru mine nu există Mădălina Manole. Pentru mine există DOAMNA Mădălina Manole. Nu am cunoscut-o personal, şi chiar dacă aş fi cunoscut-o, mă îndoiesc că am fi ajuns să ne "tutuim".
Unii se comportă cu vedetele de parcă ar fi "bun al întregului popor", deci şi al lor. Aud frecvent vorbindu-se de Nadia, Năstase, Gică, "Moşu" Doroftei, Luci Bute...
Măi fraţilor!
De unde îi cunoaştem noi pe oamenii ăştia?
De la televizor, unde au ajuns vedete fără ajutorul nostru.
D-aia nu consider că mă pot adresa în alt fel decât cu DOAMNA Mădălina Manole.
Am văzut zilele astea la tot felul de emisiuni o pleiadă de care mai de care mai specialişti, dându-şi cu presupusul şi încercând să explice "de ce".
Din punctul meu de vedere, singurii cu adevărat "autorizaţi" au fost DOMNII Dan Antonescu şi Tudorel Butoi.
Primul a fost şeful "de la omoruri" de la Bucureşti, iar cel de-al doilea este omul care a "inventat" în România "detectorul de minciuni". Amândoi au o experienţă imensă în domeniul investigaţiilor în astfel de cazuri.
Restul?!
Mi s-au părut mai mult binevoitori decât profesionişti.
Cei doi domni amintiţi mai sus au spus, practic, singura teză pertinentă şi adevărată printre miile de presupuneri şi scenarii: sinucigaşul nu poate fi oprit.
De ce a băut doamna Mădălina Manole furadan (o otravă crâncenă)? Nu va şti nimeni niciodată. Determinarea de a face acest pas, însă, este dovedită de "pregătirile" şi răbdarea cu care şi-a regizat moartea. Doamna Mădălina Manole şi-a pregătit moartea cu aceeaşi minuţiozitate, răbdare şi "profesionalism" (iertată fie-mi blasfemia) cu care îşi pregătea concertele.
În sfârşit! Nu vreau să mă afund prea tare în subiect.
O altă întâmplare, de data aceasta hazlie, a fost aceea cu Boc (ăstora pot să le spun pe nume pentru că nu sunt domni sau doamne), când s-a dus el în vizită de lucru acolo unde o trimitea stăpână-su Băsescu pe o tânără doamnă, adicătelea pe centură.
Ocupantul fotoliului de prim-ministru al României a fost primit entuziast cu huiduieli şi fluierături de un grup de oameni ai muncii pândiţi de pericolul de a nu mai fi oameni ai muncii tocmai din cauza "măsurilor" luate de către Boc.
M-a amuzat şi revoltat în acelaşi timp "îndemnul" tovărăşesc al lui Boc, care, ţinând de braţ un cetăţean de 2-3 ori cât el, ţipa ca apucatul:"Văd că şti să fluieri, dar de muncit? Vino aici, pe şantier, să pui umărul la ridicarea României!"
M-a amuzat curajul dovedit de Boc care, înconjurat de vreo 10 SPP-işti cât Casa Poporului şi (pun pariu) înarmaţi ca pentru o lovitură de stat, se lua de un flăcău pe care, în mod normal, l-ar fi ocolit pe la linia orizontului. Dacă îi venea flăcăului ăluia să strănute în momentul ăla, rămâneam fără "premier".
M-a revoltat faptul că (şi aici voi face legătura cu moarte doamnei Mădălina Manole) Boc înţelege prin "muncă" - munca pe şantier.
Cu toate că, din propriul său "CV" nu reiese că ar fi muncit vreodată în sensul în care îi îndeamnă pe alţii, Boc "combate bine" într-un stil demn de o plenară, sugerând că singura "muncă" e munca pe şantier.
Băiatul la care se răţoia premierul era poliţist comunitar la o primărie de sector din Bucureşti şi era ameninţat cu concedierea datorită "măsurilor anticriză" luate de guvernul Boc ţ-şpe. Numa' că dom' Boc nu consideră asta o muncă, pentru că altfel nu l-ar fi invitat pe flăcău să "muncească d-adevăratelea" pe şantier.
Boc nu înţelege că muncă nu este numai aia de a da cu târnăcopul, cu mistria sau cu... coasa, că tot se dă el expert.
Muncă e şi aia de a cânta, a compune, a orchestra, aşa cum făcea domna Mădălina Manole.
Muncă e şi aia de a juca în piese de teatru, filme, spectacole de varietăţi, aşa cum făcea domnul Jean Constantin.
Muncă e şi aia de a inventa un aparat de zbor cu decolare verticală, aşa cum a făcut domnul Iustin Capră.
Muncă e şi aia de a fi campion mondial la box profesionist, aşa cum e domnul Lucian Bute.
Muncă e chiar şi aia a anonimului care a inventat târnăcopul, mistria sau coasa.
Asta e adevărata tragedie a noastră. Că ne dispar valorile, artiştii, "creierele", iar noi nu facem altceva decât să îi conducem pe ultimul drum, făcând frumos pentru camerele de filmat. Câţi dintre noi mai ştiau, acum o săptămână, ceva despre doamna Mădălina Manole? Câţi îşi mai aminteau de domnia sa? Câţi se gândesc serios că domnul Radu Beligan, doamna Stela Popescu, domnul Florin Piersic, doamna Angela Similea şi atâţia alţii, sunt în vârstă şi, la un moment dat, le vom oferi ultimele aplauze? IAR ÎN URMA LOR NU MAI VINE NIMENI.
Iar Boc vorbeşte de "muncă pe şantier"?
Adevărul că, de la un politician "de dreapta", şeful unui partid "de dreapta" şi conducătorul unui guvern "de dreapta", nu ai la ce să te aştepţi decât la:
"Tată, tată, dă-mi şi mie,
O lopată şi-o mistrie,
Să mă duc pe şantier
Şi să mă fac brigadier."
Odihneşte-te în pace, doamnă Mădălina Manole.
Formularea de "doamna Mădălina Manole" poate părea aiurea, dar eu unul m-am săturat de toţi cretinii care "se bat pe burtă" cu personalităţile româneşti din diferite domenii. Pentru mine nu există Mădălina Manole. Pentru mine există DOAMNA Mădălina Manole. Nu am cunoscut-o personal, şi chiar dacă aş fi cunoscut-o, mă îndoiesc că am fi ajuns să ne "tutuim".
Unii se comportă cu vedetele de parcă ar fi "bun al întregului popor", deci şi al lor. Aud frecvent vorbindu-se de Nadia, Năstase, Gică, "Moşu" Doroftei, Luci Bute...
Măi fraţilor!
De unde îi cunoaştem noi pe oamenii ăştia?
De la televizor, unde au ajuns vedete fără ajutorul nostru.
D-aia nu consider că mă pot adresa în alt fel decât cu DOAMNA Mădălina Manole.
Am văzut zilele astea la tot felul de emisiuni o pleiadă de care mai de care mai specialişti, dându-şi cu presupusul şi încercând să explice "de ce".
Din punctul meu de vedere, singurii cu adevărat "autorizaţi" au fost DOMNII Dan Antonescu şi Tudorel Butoi.
Primul a fost şeful "de la omoruri" de la Bucureşti, iar cel de-al doilea este omul care a "inventat" în România "detectorul de minciuni". Amândoi au o experienţă imensă în domeniul investigaţiilor în astfel de cazuri.
Restul?!
Mi s-au părut mai mult binevoitori decât profesionişti.
Cei doi domni amintiţi mai sus au spus, practic, singura teză pertinentă şi adevărată printre miile de presupuneri şi scenarii: sinucigaşul nu poate fi oprit.
De ce a băut doamna Mădălina Manole furadan (o otravă crâncenă)? Nu va şti nimeni niciodată. Determinarea de a face acest pas, însă, este dovedită de "pregătirile" şi răbdarea cu care şi-a regizat moartea. Doamna Mădălina Manole şi-a pregătit moartea cu aceeaşi minuţiozitate, răbdare şi "profesionalism" (iertată fie-mi blasfemia) cu care îşi pregătea concertele.
În sfârşit! Nu vreau să mă afund prea tare în subiect.
O altă întâmplare, de data aceasta hazlie, a fost aceea cu Boc (ăstora pot să le spun pe nume pentru că nu sunt domni sau doamne), când s-a dus el în vizită de lucru acolo unde o trimitea stăpână-su Băsescu pe o tânără doamnă, adicătelea pe centură.
Ocupantul fotoliului de prim-ministru al României a fost primit entuziast cu huiduieli şi fluierături de un grup de oameni ai muncii pândiţi de pericolul de a nu mai fi oameni ai muncii tocmai din cauza "măsurilor" luate de către Boc.
M-a amuzat şi revoltat în acelaşi timp "îndemnul" tovărăşesc al lui Boc, care, ţinând de braţ un cetăţean de 2-3 ori cât el, ţipa ca apucatul:"Văd că şti să fluieri, dar de muncit? Vino aici, pe şantier, să pui umărul la ridicarea României!"
M-a amuzat curajul dovedit de Boc care, înconjurat de vreo 10 SPP-işti cât Casa Poporului şi (pun pariu) înarmaţi ca pentru o lovitură de stat, se lua de un flăcău pe care, în mod normal, l-ar fi ocolit pe la linia orizontului. Dacă îi venea flăcăului ăluia să strănute în momentul ăla, rămâneam fără "premier".
M-a revoltat faptul că (şi aici voi face legătura cu moarte doamnei Mădălina Manole) Boc înţelege prin "muncă" - munca pe şantier.
Cu toate că, din propriul său "CV" nu reiese că ar fi muncit vreodată în sensul în care îi îndeamnă pe alţii, Boc "combate bine" într-un stil demn de o plenară, sugerând că singura "muncă" e munca pe şantier.
Băiatul la care se răţoia premierul era poliţist comunitar la o primărie de sector din Bucureşti şi era ameninţat cu concedierea datorită "măsurilor anticriză" luate de guvernul Boc ţ-şpe. Numa' că dom' Boc nu consideră asta o muncă, pentru că altfel nu l-ar fi invitat pe flăcău să "muncească d-adevăratelea" pe şantier.
Boc nu înţelege că muncă nu este numai aia de a da cu târnăcopul, cu mistria sau cu... coasa, că tot se dă el expert.
Muncă e şi aia de a cânta, a compune, a orchestra, aşa cum făcea domna Mădălina Manole.
Muncă e şi aia de a juca în piese de teatru, filme, spectacole de varietăţi, aşa cum făcea domnul Jean Constantin.
Muncă e şi aia de a inventa un aparat de zbor cu decolare verticală, aşa cum a făcut domnul Iustin Capră.
Muncă e şi aia de a fi campion mondial la box profesionist, aşa cum e domnul Lucian Bute.
Muncă e chiar şi aia a anonimului care a inventat târnăcopul, mistria sau coasa.
Asta e adevărata tragedie a noastră. Că ne dispar valorile, artiştii, "creierele", iar noi nu facem altceva decât să îi conducem pe ultimul drum, făcând frumos pentru camerele de filmat. Câţi dintre noi mai ştiau, acum o săptămână, ceva despre doamna Mădălina Manole? Câţi îşi mai aminteau de domnia sa? Câţi se gândesc serios că domnul Radu Beligan, doamna Stela Popescu, domnul Florin Piersic, doamna Angela Similea şi atâţia alţii, sunt în vârstă şi, la un moment dat, le vom oferi ultimele aplauze? IAR ÎN URMA LOR NU MAI VINE NIMENI.
Iar Boc vorbeşte de "muncă pe şantier"?
Adevărul că, de la un politician "de dreapta", şeful unui partid "de dreapta" şi conducătorul unui guvern "de dreapta", nu ai la ce să te aştepţi decât la:
"Tată, tată, dă-mi şi mie,
O lopată şi-o mistrie,
Să mă duc pe şantier
Şi să mă fac brigadier."
Odihneşte-te în pace, doamnă Mădălina Manole.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Înaintea publicării, comentariul dumneavoastră trebuie aprobat.